Dupa raport

Ce se va face Romania la anul pe vremea asta, cand nu va mai fi publicat un raport al Comisiei Europene care sa imparta binele si raul? Cum vom mai sti ca albul e alb, si negru e negru, si cum vom trai daca nu vom mai avea un instrument extern sa ne masuram temperatura, ca in interior pare imposibil sa ne acordam termometrele? Vor mai exista, sigur, rapoarte anuale ale Transparency sau Freedom House, dar va fi o mare problema pentru cine percepe cum merge Romania doar folosind raportul Comisiei. La anul pe vremea asta o sa fim de capul nostru si atunci se va vedea cat ne poate duce el.
Hai sa facem comparatie intre raportul din acest an al Comisiei si dezbaterea publica interna. Cand Monica Macovei a propus pachetul de modificari ale legilor justitiei, a fost o adevarata isterie in presa, intretinuta de PSD. Raportul Comisiei nu numai ca lauda reformele, dar cere constiintei membrilor CSM sa nu interpreteze restrictiv o decizie discutabila a Curtii Constitutionale si sa aleaga personal intre a fi membri CSM si sefi de instanta, intre a fi controlori si controlati, chiar daca nu e obligatoriu (pagina 11, varianta engleza). Raportul lauda auditul Freedom House si strategiile derivate din el (pagina 13), desi in Romania isteria unora a facut sa para la vremea respectiva ca raportul este cel putin controversat, iar strategiile inferioare celor de anul trecut. Schimbarea de la PNA este vazuta ca progres (pagina 12), desi multe voci interne au luat partea conducerii demise. Agricultura, considerata mare succes de analistii nostri prin talk-show-uri, ia in schimb cartonase rosii, ca si administratia publica. Economia, pe care Guvernul a fost acuzat ca a distrus-o, e evaluata pozitiv si unele dezechilibre sunt vazute ca fenomene moderate si tranzitorii.
Incapacitatea noastra de a construi in spatiul public, din pricina coruptiei, rea-vointei si prostiei, un discurs obiectiv si credibil despre societatea noastra ma face sa fiu insa mai curand ingrijorata de momentul de dupa raport si de dupa integrare. Cum o sa ne descurcam fara vocea autoritara din afara care sa ne spuna ce e bine sau ce e rau? Pe mana talk-show-urilor comandate de domnii Hrebenciuc si Alin Teodorescu, oameni care lupta pieptis cu coruptia, ca Monica Macovei sau Sebastian Bodu, ar putea fi deja morti. Raportul Comisiei se bazeaza enorm pe rapoarte ale societatii civile. Dar acele adevaruri formulate doar de societatea civila ar fi controversate, daca nu chiar discreditate in ochii cui urmareste doar un canal de televiziune si nu citeste mai multe ziare. Societatea noastra nu e capabila sa recunoasca adevarul despre ea insasi decat daca ii vine de sus sau nu e destul de puternica sa il afirme contra celor care au interesul sa distorsioneze realitatea.
Un raport compilat de functionari constiinciosi si onesti de la Bruxelles nu are forta analitica necesara pentru a aduce solutii profunde in domenii care nu sunt vizibile in campul integrarii, dar sunt la baza tuturor proceselor din societatea noastra. Un ONG format pentru reforma justitiei lansa saptamana trecuta apelul de a ataca singuri acele lucruri cruciale sau justitia va lua nota de trecere – a luat deja – si putine se vor fi schimbat. La fel va fi cu coruptia. Nici un om marcant nu va fi condamnat pana la primavara si vom intra in Europa cu coruptii nostri cu tot. Dar vom continua sa si traim cu ei in Europa, numai pentru ca nu va mai exista un raport de tara sa ne spuna ca ei exista? Hai sa incepem sa gandim Romania de dupa raport! Romania matura.