Decizia autorităţilor franceze de a repatria romi pe bază voluntară ridică semne de întrebare pentru ONG-uri, care cred că este vorba de o alegere falsă. Franţa a repatriat în România, joi, circa 100 de romi – oameni despre care autorităţile de la Paris insistă că au plecat voluntar şi au acceptat suma de 300 de euro, în loc să rişte să fie expulzaţi forţat peste o lună, scrie The New York Times.
Robert Kushen, director executiv la Centrul European pentru Drepturile Romilor de la Budapesta, a apreciat că oferind această alegere falsă, „francezii încearcă să se pună la adăpost de eventuale acţiuni în justiţie, argumentând că cei care pleacă fac acest lucru voluntar şi nu sunt expulzaţi ca grup”, scrie The New York Times, citat de NewsIn.
Expulzările în masă, bazate pe criterii etnice, încalcă normele europene, potrivit lui Kushen, la fel ca şi faptul că Franţa nu evaluează individual fiecare caz în parte – preferând ca poliţia să exaineze în grabă documentele, scrie cotidianul american.
Noua campanie a fost criticată ca fiind politică, un efort al lui Sarkozy de a-şi consolida susţinerea în rândul electoratului de dreapta. De asemenea, demersul a fost criticat drept rasist, pentru că ia în calcul criterii etnice sau de rasă, în loc de infracţiuni individuale. Guvernul respinge criticile şi susţine că încearcă să combată infracţionalitatea şi să menţină ordinea publică.
Însă atât susţinătorii, cât şi criticii campaniei lui Sarkozy confundă uneori infractorii juvenili din suburbiile sărace, dintre care mulţi sunt musulmani, cu romi, care nu sunt francezi, şi cu nomazii francezi, care au dreptul să rămână în ţara lor. Legea franceză prevede ca administraţiile locale să asigure spaţii unde nomazii să îşi poată instala tabere, unde să aibă acces la apă şi curent electric. Însă mulţi primari nu au respectat această prevedere, ceea ce i-a determinat pe nomazi să îşi înfiinţeze tabere ilegale.
Parisul a anunţat că a expulzat 10.000 de romi anul trecut – două treimi din numărul total din Franţa – fără mediatizare. Însă romii care s-au întors în România şi Bulgaria, unde se confruntă cu odiscriminare şi mai mare şi cu sărăcie, au preferat să plece din nou în Franţam unde, potrivit normelor UE, pot intra fără viză.
Olivier Bertrand, pediatru şi preşedinte al filialei din Franţa a ONG-ului Medecins du Monde, consideră că problema romilor este exagerată. Din punctul său de vedere, romii nu reprezintă o problemă majoră, ţinând cont de numărul lor mic şi de faptul că aceste campanii de expulzare se derulează de mai mulţi ani.
„Una este să îi dai afară pentru că stau prea mult. Dar persoana respectivă se poate întoarce a doua zi, complet legal”, a spus el. Ceea ce s-a schimbat este agresivitatea şi frecvenţa demolării taberelor, a adăugat medicul.
Circa 100 de scutieri francezi au descins joi, la 7.00 dimineaţa, într-o tabără de romi din nord-estul Parisului, unde au completat numeroase ordine de expulzare. Echipaţi complet, dar fără căşti, ofiţerii au fost agresivi, dar politicoşi, însoţiţi de un poliţist român şi de trei interpreţi.
Mihai Lingurar, în vârstă de 37 de ani, şi soţia sa, Rada Rostaş, au primit ordin să părăsească Franţa în decurs de o lună, pentru că au depăşit perioada de trei luni permisă de normele UE şi nu pot dovedi că au un loc de muncă. Însă unul dintre copiii lor, Marc, în vârstă de cinci luni, este internat la secţia de terapie intensivă a unuia dintre spitalele din zonă. Marc are numai 3,6 kilograme şi are momente în care intră în comă.
Joi dimineaţă, poliţia nu a ascultat povestea lui Marc, a spus Lingurar, cu ajutorul unui interpret. Dar ONG-ul Médecins du Monde îl va ajuta să conteste ordinul de expulzare, pe baze medicale, a declarat Livia Otal, o româncă ce lucrează cu romii pentru organizaţia neguvernamentală.
La Courneuve, unii romi au scăpat de expulzare. A fost un zvon că vine poliţie, iar din 200 de locuitori ai tabere, au mai rămas numai 70.
Fratele lui Lingurar, Ioan, se numără printre cei care nu vor expulzaţi. Deşi se află în Franţa de aproape opt ani, el poate arăta poliţiei un bilet de autobuz din România datat în urmă cu mai puţin de trei luni.
Ginerele lui Ioan Lingurar, Alin Grumeza, în vârstă de 20 de ani, se află în Franţa de peste 10 ani. El lucrează pe piaţa neagră, atunci când găseşte. „Strângem ceea ce aruncă alţi oameni”, a explicat el. Romii adună frigidere şi sobe pentru a le vinde la fier vechi, repară televizoare şi calculatoare, pe care le vând africanilor, care apoi le exportă în Africa. Ei folosesc banii obţinuţi pentru a cumpăra combustibil pentru generatoare şi pentru a folosi băile comune.
Ioan Lingurar a construit multe adăposturi din ţară, precum şi o capelă pentru o biserică unde au fost botezaţi peste 70 de copii romi în ultimele trei luni. „Dumnezeu ne va apăra, chiar şi de Sarkozy”, a spus el.
Familia Lingurar, alături de mulţi alţi romi, au fost prinşi într-un demers major al preşedintelui Nicolas Sarkozy de a combate infracţionalitatea şi imigraţia ilegală. La sfârşitul lunii trecute, după două atacuri vizând poliţia, preşedintele şi-a luat angajamentul să retragă cetăţenia franceză tuturor celor care pun în pericol viaţa unui oficial public şi să demoleze taberele ilegale de romi, majoritatea provenind din România şi Bulgaria, potrivit New York Times. De asemenea, Sarkozy a anunţat că vor fi demolate şi taberele nomazilor, care sunt cetăţeni francezi.
Ca cetăţeni ai unor state care au aderat recent la Uniunea Europeană, românii şi bulgarii sunt trataţi diferit pentru o perioadă de tranziţie şi este greu pentru ei să obţină permise de muncă, a spus Kushen. Aceste restricţii legale ar urma să dispară până în 2014.
Demersul din Franţa reflectă dificultăţile cu care se confruntă toate ţările europene în ceea ce priveşte populaţiile nomade, potrivit lui Bernard.
Italia expulzează de doi ani romi pentru că reprezintă „ameninţări la adresa securităţii”; Suedia a expulzat circa 50 în primăvară, Danemarca îi expulzează, Germania încearcă să repatrieze refugiaţi romi în Kosovo. Aceştia din urmă au fost îndepărtaţi de kosovarii albanezi, care i-au acuzat de colaborare cu sârbii în timpul războiului din 1999.
