Transportul mecanizat a început să înlocuiască la sfârșitul secolului al XIX-lea pitoreștile atelaje trase de cai. Deși birjele au continuat să existe în Cluj până în anii ‘50 ai secolului trecut, transportul public de masă s-a folosit treptat de noile descoperiri tehnice: tramvaiul, autobuzul sau troleibuzul. Expoziția Transportul public în Clujul de altădată organizată de Asociația Clujul de altădată, Casa de Cultură a Municipiului Cluj-Napoca și Compania de Transport Public Cluj prezintă Clujul văzut prin intermediul mijloacelor de transport în comun, de la „trenulețul” a cărui linie trecea prin centrul orașului până la autobuzele arhipline ale perioadei comuniste care duceau mulți călători chiar și când aceștia erau doar cu mâna în autobuz, iar restul corpului era afară…
„Trenulețul” care trecea prin centrul urbei
Inaugurarea „drumului de fier” care făcea legătura între Oradea și Cluj a determinat o dezvoltare a industriei locale care solicita tot mai mult rapiditate în transportul masiv al mărfurilor și călătorilor. În anul 1893 a fost inaugurată linia ferată care pornea de la gară și ajungea până la vechea fabrică Ursus. Acționat de o locomotivă cu aburi, „trenulețul” transporta atât mărfuri în vagoane descoperite, cât și persoane în vagoane acoperite. Costisitor și periculos, „trenulețul” a făcut ultimul drum în anul 1902 pentru a transporta elementele Grupului Statuar Matia Corvin, un simbol al Clujului.
Capturi de război transformate în autobuze
Rămase din vremea războiului, camioanele Saurer au fost recarosate, iar locul soldaților a fost luat de călătorii care aveau ocazia să meargă chiar și cu un autobuz cu etaj. La începutul anilor ’30, proprietarii de autobuze (societăți de transport, dar și deținători individuali) au format Asociația Rapid care avea menirea de a deservi transportul de persoane în comun.
Controversata perioadă comunistă
Comunismul a adus pe străzile Clujului și celebrele Z.I.S.-uri (Zavod Imeni Stalina = Fabrică Numită după Stalin). Robuste și cu tabla nituită, nu sudată, autobuzele (ZIS 154) colorate în roșu aprins și crem erau extrem de apreciate. Importante pentru istoria transportului în comun sunt însă și autobuzele TV (Tudor Vladimirescu), mai mari, destinate navetiștilor. Și pentru că ideile bune trebuiau „împrumutate”, românii au copiat de la ruși modelul ZIS 150B. Deși criticați de vecinii de la răsărit, nici ei nu erau mai curați în această privință, pentru că rușii au copiat modelul după camionul militar american International Harvester KR-11. În acest fel, primul autobuz românesc ieșea pe poarta uzinelor Mao Tze-dun din București în iulie 1955, iar capacitatea de transport de 80 de persoane era considerată cu adevărat generoasă și importantă pentru ca oamenii muncii să se poată deplasa în număr cât mai mare într-un singur trasport.
Zile solemne
La paradele organizate în cinstea zilei de 23 August, autobuzele împodobite cu ghirlande defilau pe un traseu central prestabilit, însă nu doar cu ocazia acestor evenimente clujenii au avut ocazia de a vedea mijloace de transport în straie de sărbătoare: un eveniment important l-a constituit introducerea troleibuzelor. Astfel, în 7 noiembrie 1959 (dată importantă pentru a sărbători revoluția bolșevică din 26 octombrie, 7 noiembrie după calendarul gregorian) a fost inaugurată linia de troleibuz, iar parbrizul acestora a fost ornamentat cu flori. O altă dată aleasă pentru o nouă inaugurare a fost 23 August 1987, dată menită să rămână în istoria transportului în comun clujean prin introducerea tramvaiului. Deși ecartamentul nu era finalizat, iar linia era încă în șantier, conducerea PCR a decis totuși inaugurarea, iar protipendada comunistă de la municipiu și județ a testat noul mijloc de transport al călătorilor spre zonele industriale ale orașului.
O stație de taximetre dintotdeauna în fața teatrului
Stația de taximentre din fața Teatrului Național este locul în care taximetria apare de-a lungul timpului în birje elegante, în mașini de epocă, în taxiuri comuniste cu butelii de gaz metan, dar aceeași stație este utilizată și azi în același scop. Călătoria în comun, obositoare sau savuroasă este o parte importantă a vieții cotidiene, iar mijloacele de transport sunt pioni nelipsiți care până la urmă definesc spațiul urban.
