Ranguri nobiliare, pământuri în Ucraina și în sudul Rusiei, bani – toate acestea au fost folosite pentru a reduce la tăcere opoziția românilor basarabeni față de anexarea Moldovei dintre Prut și Nistru.
Pe 16 mai 2017 se împlinesc 205 ani de la prima cotropire rusească a Basarabiei. Mai exact, la 16 mai 1812, reprezentanții Imperiului Otoman și cei ai Imperiului Rus semnau Pacea de la București, prin care turcii cedau Rusiei teritoriul românesc dintre Prut și Nistru. Inițial, rușii au dorit să ocupe ambele principate românești extracarpatice. Ca urmare a războiului ruso-turc din 1806-1812, ei au ocupat atât Moldova, cât și Valahia.
Au încercat să reorganizeze administrația acestor teritorii românești, pe care doreau să le anexeze. Astfel, ei au creat patru gubernii: Basarabia, Moldova, Muntenia și Oltenia.
L-au numit pe mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni drept exarh al celor două teritorii românești. Apoi, când a devenit limpede că marile puteri europene nu vor accepta anexarea principatelor românești la Rusia, diplomații ruși au propus unirea celor două principate sub conducerea fratelui împăratului austriac, care urma să se căsătorească cu marea ducesă Ecaterina a Rusiei, care trebuia să aducă cele două principate ca dotă. În schimb, Rusia cerea Austriei să îi cedeze Bucovina, anexată în 1774. Austriecii au refuzat.
Astfel că rușii au cerut anexarea întregului principat al Moldovei, apoi și-au ”redus” pretențiile la Moldova dintre Siret și Nistru. În cele din urmă, au cerut Basarabia. În mod normal, Imperiul Otoman, susținut de Franța, ar fi trebuit să refuze cererile rușilor. Doar că generalul Kutozov i-a mituit pe delegații otomani, care au semnat, la 16 mai 1812, cedarea Basarabiei. Ulterior, delegații turci au fost uciși pentru trădare, însă Rusia a rămas stăpână pe Basarabia, o provincie locuită de români în proporție de 95 la sută, conform unei statistici din 1810.
În 1817, după colonizări masive făcute de ruși și după ce zeci de mii de români au fugit din Basarabia peste Prut, românii reprezentau 86 la sută din populația Basarabiei.
Protestul boierilor moldoveni
Boierii moldoveni au protestat împotriva cedării Basarabiei și au cerut demiterea și afurisirea principelui Scarlat Calimah, cel care consimțise la raptul teritorial.
„Întru deznădăjduirea întâmpinărei, sosind lumina mântuirii cu prefacerea pacei, văzând că din trupul Moldovei, partea cea mai bună, şi însufleţirea hranei – şi împuternicirea s-au deosebit, apoi ca nişte slugi credincioase înştiinţăm că din întregimea Moldovei lipsesc acum şese ţinuturi, adecă cel mai mare ţinut ce se numeşte Orheiul sau Lăpuşna, cel de al doile după dânsul al Sorocii, al Hotărnicenii, al Codrului, al Grecenilor, iar al 6-lea ţinutul Iaşii, cea mai mare parte, căci acea remasă se socoteşte întru nemică; afară de ţinutul Hotinului, şi afară de Bugeagului, care deşi s-au dezlipit de la o vreme din trupul pământului Moldovii, dar tot întru aceiaşi stăpânire aflându-se a pre puternicii împărăţii, era îndemănarea şi adăpostirea pământenilor, în înlesnirea vieţuirei lor, şi întru a hranei îndestulare şi a vitelor păşune. Iară întru acest chip, toată partea aceea socotindu-se până în Prut, poate fi mai mult decât jumătate de ţară, într-un cuvânt tot câmpul şi inima ţării”, scriau cu jale boierii moldoveni din țara rămasă liberă în 1812.
Coruperea elitelor
Pentru a reduce la tăcere opoziția elitei românești, Rusia a apelat la un larg arsenal al corupției. Țarul Alexandru I a emis un regulament prin intermediul căruia Basarabia urma să fie administrată ca o monarhie constituțională, în timp ce Rusia era un imperiu absolutist. Limba română a fost păstrată ca limbă oficială, alături de care a fost introdusă rusa.
În fruntea Basarabiei a fost numit un respectat boier bătrân, Scarlat Sturza, iar în fruntea clerului ortodox a fost numit un mitropolit cu origini ardelene, Gavriil Bănulescu-Bodoni. Țarul Alexandru I a acordat ranguri nobiliare tuturor boierilor, chiar și celor care aveau o origine boierească mai mult decât îndoielnică. De asemenea, pentru a fi îndepărtați din Basarabia, nobilii români au primit moșii în Ucraina și în sudul Rusiei.
Apoi, din 1813, pe măsură ce Rusia obținea victorii după victorii împotriva lui Napoleon Bonaparte, șurubul a început să se strângă. Guvernatorul Scarlat Sturza a fost demis după un an. El a fost singurul guvernator român al Basarabiei. Limba română a fost eliminată treptat din școală și din biserică, precum și din administrație. Statutul de autonomie al Basarabiei a fost desființat în 1828. Tipărirea și circulația cărților românești a fost interzisă. În 1898, Biblioteca din Chișinău avea 20.000 de volume. Nici unul nu era în limba română.
Portret controversat
Rusificarea intensă a fost posibilă cu sprijinul unor colaboraționiști. Trăsăturile clasice ale trădătorului cauzei românești pot fi regăsite în chipul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, canonizat în 2016 de către Biserica Ortodoxă Rusă. El s-a născut în 1746 în Bistrița. A studiat la Academia creată de Petru Movilă la Kiev, apoi la Patmos, Smirna și Mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos. S-a călugărit la Constantinopole. În 1786, a fost propus drept episcop de Roman, dar candidatura sa a fost refuzată.
Din acel moment, a devenit omul rușilor. Gavriil Bănulescu-Bodoni a fost numit în același an rector al Seminarului Teologic din Poltava, apoi, în 1791, a fost hirotonit episcop-vicar al Mitropoliei Poltavei pentru Cetatea Albă și Tighina. În 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, deși Mitropolia Ortodoxă a Moldovei depindea de Patriarhia din Constantinopole. Principele Alexandru Moruzi l-a arestat și l-a trimis la Constantinopole, de unde a fost eliberat la presiunea Rusiei. A devenit mitropolit al Poltavei și apoi al Kievului. În 1803 s-a pensionat și s-a retras la Odessa. În 1808 a fost numit exarh al Moldovei și Valahiei, iar din 1813 a fost creată pentru el Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului. În perioada sa a început rusificarea Bisericii Ortodoxe din Basarabia. A murit în 1821 la Chișinău.
