25.000 de copii din Romania mai traiesc inca in orfelinate. Numarul este mare chiar si in comparatie cu tari precum Turcia.
Statul a inceput desfiintarea centrelor de plasament-mamut in care minorii au sanse minime de a evolua sanatos, dar lucrurile evolueaza greu. In Romania mai sunt inca 60 de orfelinate care au in grija cel putin 100 de copii fiecare.
O solutie mult mai buna este reprezentata de asistentii maternali. Din pacate, doar 20.000 de copii abandonati au ajuns in grija unor astfel de parinti de profesie.
Situatia copiilor abandonati din Romania este inca departe de a fi rezolvata, deoarece nu exista un sistem eficient de preventie care sa impiedice mamele sa renunte la nou-nascuti, nu exista suficienti asistenti sociali, iar romanii nu inteleg care sunt responsabilitatile unui parinte.
Rata abandonului este inca ridicata in Romania, desi a mai scazut in ultimii ani. In 1990 erau ingramaditi in orfelinate, in conditii mizere, aproximativ 100.000 de copii. Acum, in centrele de plasament mai sunt doar 25.000 de minori, iar numarul lor scade in fiecare luna. Majoritatea caselor de copii mamut – in care acestia sunt tratati inuman si in afara standardelor normale de viata – au fost inchise, iar minorii au fost mutati in complexuri rezidentiale mai mici sau la asistenti maternali.
Totusi, in tara mai functioneaza aproximativ 60 de institutii de protectie, fiecare cu peste 100 de minori, unde nu li se se pot asigura acestora conditii apropiate de cele familiale. Numai la Brasov exista sase astfel de stabilimente. "Aceste institutii de tip clasic trebuie inchise si, in locul lor, trebuie dezvoltate servicii alternative bazate pe conceptul familial. E nevoie si de cresterea numarului de asistenti maternali care sa preia copiii care inca intra in sistemul de protectie", afirma stefan Darabus, director la Hope and Homes for Children (HHC) Romania. Aceasta fundatie se ocupa acum de inchiderea unui centru de plasament mamut la Bacau.
Procesul de mutare a minorilor in locatii mai mici – in apartamente, case de tip familial sau la asistenti maternali – este insa unul de durata. Lucrurile se misca greu, deoarece nu sunt fonduri suficiente in toate judetele, responsabilii din tara nu cunosc legile privind protectia copilului, iar oamenii din sistem se opun inca reformei. "Cadrul legal exista, dar el nu va fi aplicat niciodata daca mentalitatile si atitudinile invechite care influenteaza implementarea nu dispar. si, din pacate, aici lucrurile se misca mai greu. La nivel central dai o lege perfecta, dar atunci cand mergi la nivel local, te lovesti de lipsa fondurilor, de rea-vointa, de o acceptare mai dificila si mai grea a schimbarilor", a constatat Voica Pop, director UNICEF Romania, in deplasarile sale prin tara.
In institutii cu peste 100 de copii este foarte greu sa se asigure conditii bune de viata. "Acum, majoritatea acestora arata ca orice centru de profil din Europa. Poate mai putin personalul care lucreaza in ele – au salarii mici si sunt insuficienti ca numar. Fiecare copil ar trebui sa aiba un plan individual si teoretic el exista, dar nu se aplica", precizeaza Diana Nistorescu, director executiv la Federatia Organizatiilor Neguvernamentale pentru Copii.
Prea putini asistenti sociali
Romania se confrunta si cu o lipsa acuta de asistenti sociali si asta incetineste reforma in domeniul protectiei copilului. Ei sunt exact acei oameni care ar trebui sa asigure functionarea la baza a sistemului: cei care urmaresc familiile cu risc de abandon si incearca sa-l previna sau realizeaza anchetele sociale pentru plasarea copiilor in asistenta maternala sau adoptie. Tot ei sunt cei care ar trebui sa asigure o mai buna ingrijire a tinerilor din centrele de plasament. "La noi este o problema cu pregatirea specialistilor si modul de instrumentare a acestor cazuri. Cred ca sistemul in Romania este bun in principiu, dar sigur ca putem sa aducem multe critici. Mai este nevoie de formarea personalului care lucreaza, de angajati mai multi, de asistenti sociali in spitale, pentru ca nu sunt peste tot, si de asistenti comunitari in localitati. Este o incarcatura foarte mare, un lucru extrem de greu, iar daca nu putem sa-i motivam – si prin salarii, si prin formare – incat sa devina atractiv pentru profesionisti, nu vor veni", recunoaste Gabriella Tonk, subsecretarul de stat in cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului.
Lipsa profesionistilor este la prima vedere paradoxala, avand in vedere ca facultatile de asistenti sociali au fost redeschise inca din 1990, iar de atunci au absolvit mai multe promotii. Realitatea este alta. Doar o treime dintre asistentii sociali ajung sa lucreze in domeniul pentru care s-au pregatit. Restul se reorienteaza profesional, merg in sectorul privat sau in strainatate. "Nu e o munca usoara si, din pacate, nu este retribuita la adevarata ei valoare", recunoaste si Voica Pop.
"Lipsa asistentilor sociali este vizibila mai ales in zona rurala: probabil nici salariile nu sunt atractive. Foarte greu gasesti un specialist", precizeaza si Nina Petre de la World Vision Romania.
Preventia se face "selectiv"
Anual in Romania sunt abandonati circa 2.500 de copii. Dintre acestia, anul trecut 700 au fost lasati in maternitati. Restul sunt parasiti in spitale de pediatrie sau in institutii de plasament. O parte au fost reintegrati in familiile naturale, altii la asistenti maternali. Cifrele sunt in scadere daca e sa comparam cu anii trecuti. In 2003-2004 erau lasati in maternitati intre 6.000 si 8.000 de copii anual. Daca ne raportam insa la alte tari, Romania sta foarte prost la acest capitol. "La inceputul acestei luni am fost in Turcia la un congres stiintific si am aflat ca in aceasta tara – care are o populatie de 70 de milioane de locuitori – in grija statului sunt doar 19.000 de copii", explica dr. Diana Nistorescu.
De altfel, nu doar saracia din Romania duce la abandonarea copiilor. Specialistii spun ca avem o problema si cu nivelul scazut al educatiei si al simtului de responsabilitate, lipsa spatiilor de locuit, plecarea parintilor in strainatate, consumul excesiv de alcool. In fine, nu exista in Romania o buna politica de prevenire a abandonului. Pana acum autoritatile statului s-au orientat, mai ales, spre protejarea copiilor deja parasiti si mai putin spre stoparea fenomenului abandonului. "Este nevoie de un sistem de protectie sociala adevarata, de un sistem de urmarire a gravidei, de contraceptie, care sa functioneze si sa ajunga in cele mai ascunse catunuri. Mai ales, lipseste educatia – educatia parentala", crede Diana Nistorescu.
Asistentul medical comunitar este un pion principal de legatura intre sistemul medical si cel social. "Dar cand mergi in judet asa ceva nu exista. Iar daca intrebi de ce, uneori se uita la tine de parca ai vorbi alta limba. Primarii de comune ne spun ca nu sunt bani. Dar nici nu fac un proiect, nu se lupta. Nu exista suficient de multe servicii dezvoltate la nivel comunitar, care sa vina la usa omului, sa vada ce se intampla cu el", afirma si reprezentantul UNICEF, Voica Pop.
Cristina Adam, asistent social la Spitalul "Caritas" din Bucuresti, admite ca de multe ori afla de cazurile cu risc de abandon cand deja este prea tarziu. "De obicei aflu dupa ce copilul s-a nascut. Mai rau e cand imi spune asistenta de pe lauzie ca nu a mai gasit-o in salon pe mama la ora aia sau la ora aia. Abia atunci incepem demersurile". Adica intr-un moment in care se mai poate face foarte putin. "Sunt cazuri rare care ne sunt semnalate din timpul sarcinii. Sunt unii medici de la obstetrica-ginecologie care imi spun: «Vezi cazul X, ocupa-te, ca e cu risc sau, cel putin, asa mi se pare mie». Dar, din cate stiu eu, Directia pentru Protectia Copilului nu are o evidenta a gravidelor, nici macar medicii de familie nu au o evidenta completa a gravidelor", precizeaza Cristina Adam.
Parintii profesionisti
Solutia pe care au gasit-o autoritatile pentru a le oferi copiilor abandonati o atmosfera cat mai apropiata de cea a unei familii normale este asistenta maternala. La finele anului 2007 circa 20.000 de copii se aflau la familii de imprumut, platite de stat sa aiba grija de ei. Asistentii maternali primesc lunar un salariu – aproximativ 5 milioane de lei vechi pe luna – si o alocatie de hrana si pentru haine pentru fiecare copil luat in ingrijire. Tinerii pot ramane la "parintii" de imprumut pana la 18 ani, iar daca urmeaza o facultate, chiar pana la 26 de ani.
De multe ori, desi asistentii maternali iau initial acasa copiii din motive strict financiare – salariul lunar, plus bani pentru cresterea minorilor –, nu putine sunt cazurile cand acestia se integreaza in noile familii. Acesta este si cazul Mihaelei. Fetita – acum in varsta de 6 ani – traieste la familia Vieru de la 10 luni. si practic nu mai este nici o diferenta intre ea si copiii naturali ai "mamei" de imprumut. "Eu o tin pana la 18 ani, o si marit, e ca si a mea. Pentru nimic in lume nu as da-o", imi spune Lenuta Vieru. Femeia a luat-o acasa pe Mihaela acum sase ani. "A durat mult pana am primit-o, cam un an. A trebuit sa ne facem dosarul, am fost si la scoala, am dat examen", imi povesteste asistenta maternala.
Primul pas a fost vizita la domiciliu a unui asistent social, care a evaluat conditiile de care dispunea familia maternala. Era nevoie de o camera separata pentru copil, de o vaca – Lenuta Vieru locuieste la tara. Apoi a urmat un examen psihologic pentru toti membrii familiei si o scolarizare de doua saptamani pentru "mama" de imprumut. "Ne-au invatat cum sa crestem un copil. La final am dat un examen cu teste-grila. Eu am facut 230 de puncte din 250." Lenuta a primit atestatul si a asteptat un copil. "Nu mi-a placut ce mi-au aratat ei. Mi-au dat initial un copil cu handicap, nu se putea misca. Nu as fi putut face fata. Asa ca am ales-o eu pe Mihaela." Pe vremea aceea inca se mai putea ca asistentii sa-si aleaga bebelusii. Acum nu mai este posibil, li se atribuie unul de catre directiile pentru protectia copilului. In primii trei ani nu prea au fost trecuti prin controale. Lucrurile s-au inasprit in ultimul timp, asa ca acum trece un control o data pe luna. "Nu ma deranjeaza, mai ales ca pana acum nu am avut probleme", afirma Lenuta Vieru. Desi o iubeste pe Mihaela, o va adopta doar daca va fi absolut necesar. "Am nevoie de banii de la stat ca sa o dau la scoala. Daca o adopt, pierd banii aceia. Dar, daca se pune problema sa mi-o ia, atunci o adopt", e filosofia Lenutei Vieru.
Nu toate plasamentele la asistenti maternali sunt reusite. In ultimii ani au fost numeroase cazuri cand minorii dati in ingrijirea unor "parinti" temporari au fost abuzati sau chiar au murit. In martie 2007 Directia pentru Protectia Copilului Suceava a fost anuntata ca un tanar de 17 ani, luat in asistenta maternala, a fost agresat fizic de catre sotul "mamei profesioniste". In 2002 comisia de specialitate ieseana a decis sa mute doi copii de la o asistenta maternala din comuna Coarnele Caprei, deoarece "acestia erau crescuti in conditii precare". Dar cele mai grave cazuri au avut loc in 2002 – cand un copil de sase luni a murit in somn, concluzia anchetei fiind ca acesta a vomat si s-a inecat pentru ca nimeni nu-l supraveghea – si in 2005 – cand un minor de patru ani, cu handicap, a murit in patut.
