Un Cadillac din 1962, cu motor V6 de 5.000 cmc, ce i-a apartinut lui Elvis Presley, a fost reparat de Constantin Zidaru.
Cunoscut de majoritatea detinatorilor de bijuterii vechi cu patru roti, Constantin Zidaru se ocupa de aproape 30 de ani de restaurarea retromobilelor. In garajul sau din Campina a refacut zeci de masini vechi, unele chiar si de 70 de ani. A fost vorba mai mult de pasiune decat de castigul financiar, pentru ca nu se poate spune ca s-a imbogatit de pe urma muncii de restaurare. Oricum, in aceasta activitate a avut avantajul ca familia i-a inteles si respectat pasiunea. A ajuns de-a lungul timpului sa "gazduiasca"
in garajul sau marci celebre de automobile. Chevrolet din ’40, De Sotto din ’39, Opel Olimpia din 1937, Opel Capitan din 1939, Wanderer din ’41, Adler din ‘37.
"Masinile sunt ca oamenii: se trezesc dimineata, se duc la serviciu, se intorc acasa, se hranesc, se ajuta una pe alta, se indragostesc, sufera, imbatranesc si in cele din urma mor. Cui ii pasa?", suna o reclama. Ei bine, exista oameni care si-au dedicat toata pasiunea ingrijirii masinilor. Spre deosebire de actorii de pe Discovery, care in loc sa restaureze autovehiculele, le schimba cu totul partile mecanice si motorizarea, in Campina exista un adevarat "doctor" ce da o noua viata masinilor de epoca.
Prafuite de vreme, autoturismele produse acum 50-70 de ani ajung de cele mai multe ori sa ingenuncheze, ca valoare, bolizii scosi astazi pe banda rulanta. Fara ABS, ADS, sisteme de climatizare, computer de bord sau senzori de parcare, masinile de epoca si mai tinerele lor surate, cele clasice, cuceresc inimile celor ce stiu sa aprecieze liniile elegante ale unei caroserii si puterea pura, necenzurata de computer, a motoarelor vechi. Pentru a ajunge insa sa straluceasca iarasi pe sosele, batranele autoturisme au nevoie, din cand in cand, de cate o "internare" in service. Nu orice mecanic este insa in stare sa readuca la viata caii-putere ascunsi sub capotele acestor masini. A reconditiona un autoturism vechi de cateva decenii se dovedeste a fi o adevarata arta. Este nevoie de pricepere, de abilitatea de a procura piese originale, de inventivitate si, nu in ultimul rand, de a avea pasiune nebuna pentru "rable".
Cunoscut de majoritatea detinatorilor de bijuterii vechi cu patru roti, Constantin Zidaru se ocupa de aproape 30 de ani de restaurarea retromobilelor. In garajul sau din Campina a refacut zeci de masini vechi, unele chiar si de 70 de ani. A fost vorba mai mult de pasiune decat de castigul financiar, pentru ca nu se poate spune ca s-a imbogatit de pe urma muncii de restaurare. Oricum, in aceasta activitate a avut avantajul ca familia i-a inteles si respectat pasiunea.
"Microbul"
Prima masina veche intrata in posesia lui Constantin Zidaru a fost un Steyr 100 Cabriolet din 1935. Se intampla prin 1984. "Cu asta am inceput. Acum e la Bucuresti, la presedintele Retromobil, la Bogdan Coconoiu", isi aminteste Zidaru. Prins de "microbul" autovehiculelor de epoca, dupa ce a cumparat in ’84 Steyr-ul, el a inceput sa caute prin tara masini vechi. Unele le-a luat pentru el, altele pentru prieteni. A vandut o casa de-a sotiei la Breaza si a bagat banii in masini si piese. "Nu mai aveam loc de piese in magazie. Ce nu aveam… Chiar un motor de Ford din 1929 pe care erau scrise de mana, frumos, marca si anul. Erau ani buni", spune acum, nostalgic, Constantin Zidaru. Ajungand incet-incet sa afle ponturi, dar si sa fie cunoscut de posesorii de masini vechi care ii solicitau serviciile, el a ajuns de-a lungului timpului sa "gazduiasca" in garajul sau marci celebre de automobile. Chevrolet din ’40, De Sotto din ’39, Opel Olimpia din 1937, Opel Capitan din 1939, Wanderer din ’41, Adler din ‘37. Masina care l-a uimit prin mecanismele si sistemele utilizate a fost marca Horch, fabricata in 1939. "Atata tehnica cat era in masina asta eu nu am mai vazut. Fusese a comandantului german al aeroportului militar Bucuresti. Cand s-au retras, a lasat-o aici. Mi-a fost foarte greu sa procur piese pentru ea. Repet, din punct de vedere tehnic era extraordinara. Tractiune integrala, bascula… Nici americanii nu aveau asa ceva in acei ani", spune Zidaru.
Cadillac-ul lui Elvis
Daca masina Horch s-a dovedit a fi extraordinara prin tehnologia folosita in 1939 de germani, povestea unui Cadillac din 1962, cu motor V6 de 5.000 cmc, adus in garajul sau la reparat in 2002, uimeste prin incarcatura emotionala: automobilul apartinuse regelui rock’and’roll-ului, Elvis Presley. Cel putin asa au sustinut in fata lui grecii care i l-au adus la reparat. "Masina era a unui grec, care o cumparase din America de la mama lui Elvis. Dintr-o intamplare a ajuns la mine in garaj. Fusese lovita intr-o portiera, in Bucuresti, de un tir. Angajatii grecului s-au speriat si au cautat sa o repare. Eu m-am dus dupa ea sa o aduc la mine, la Campina. Cand am venit cu ea, ma salutau politistii pe strada. Sincer va spun. Era superba, mi-a placut la nebunie. Avea o culoare asa… coniac metalizat si era complet automatizata. Eu le-am facut-o repede, dar ei au venit dupa sase luni sa o ia. In timpul asta veneau oameni cu bani la mine si ma intrebau daca nu e de vanzare. Oricum, am reparat-o atat de bine ca, atunci cand i-au dus-o grecului, acesta nu s-a prins ca masina fusese lovita", isi aminteste Zidaru, prezentand ceea ce constituie, cumva, singura dovada a faptului ca in garajul sau a fost parcata pentru jumatate de an o masina ce i-a apartinut lui Elvis Presley – o bata de baseball extrasa din interiorul portierei. Potrivit seriei inscriptionate, bata a apartinut unui jucator american de culoare din liga mica, Henry Aron.
Mai mult decat o pasiune
Dupa aproape 30 de ani de reconditionat automobile de epoca sau clasice, Constantin Zidaru isi cunoaste slabiciunile si aproape ca are un sentiment de respect pentru vechile componente pentru care a alergat prin tara sa le gaseasca. "E si asta o boala", spune el referindu-se la pasiunea pentru colectionarea de piese. El mai stie si acum ponturi despre diverse autovehicule vechi, ponturi pe care le spune daca vede la interlocutor un anume interes de colectionar. "Tii la un fier, dar, daca nu poti sa-l repari, mai bine da-l mai departe. Poate altu’ o sa-l faca", este sfatul lui Zidaru pentru cei care se incapataneaza sa pastreze masinile vechi chiar cu riscul ca rugina si timpul sa le distruga definitiv.
Acum, in garajul din Campina, mecanicul are de terminat o alta lucrare: un Zill rusesc, imens, ce va pleca la clientul din Ucraina. De mai bine de o jumatate de an se lucreaza in detaliu la restaurare si masina nu este inca terminata. Locul Zill-ului va fi luat apoi de un Ford V8 din 1939, proprietate personala.
"La noi se face totul, cap-coada, manual"
Mecanicul din Campina ii invidiaza pe protagonistii emisiunilor tv ce prezinta publicului diverse proiecte de reconditionare a masinilor vechi doar dintr-un singur punct de vedere: posibilitatile financiare. Spune ca, in rest, nu e mare lucru in ceea ce fac ei.
"Ii vad pe astia… Au fonduri, domnule, nu gluma! Nu ai vazut cum comanda piesele? Le vin motoarele in tipla, nichelate. Spre deosebire de ei, la noi se face totul, cap-coada, manual. Masina se dezmembreaza complet si la imbinarile la tabla nu folosesc chit, ci cositor. Se reconditioneaza cu adevarat masina, nu i se inlocuiesc componentele vechi cu unele fabricate acum. Asta da de fapt valoare unei masini de colectie. Pacat de noi, ca nu suntem prosti. Posibilitatile financiare insa ne omoara", spune Constantin Zidaru, explicand totodata de ce nu a reusit sa-si extinda afacerea dupa modelul occidental.
"Au venit la mine odata niste tipi cu propunerea sa ne asociem. Le-am zis, mai baieti, daca va trec tot ce e nevoie pe hartie, voi fugiti. Nu, domnule, mi-au zis. Le-am facut lista si dupa ce le-am dat-o nu au mai venit. Nu e munca usoara, trebuie sa faci echipa".
Cautarea pieselor, o aventura
De-a lungul celor aproape 30 de ani de cand reconditioneaza masini, Constantin Zidaru a avut surpriza sa gaseasca piese sau autovehicule in cele mai surprinzatoare locatii. Cand aproape ca nu mai avea nici o speranta, a gasit faruri pentru Adler-ul din ‘37 "intr-un pod, la un mos".
Imediat dupa ’90 a mers la Baicoi, la un cetatean care sustinea ca are o motocicleta Tzundap foarte veche. S-a dovedit a fi adevarat. In fata sa, omul a luat harletul si a dezgropat motocicleta imbracata in folie, unsa cu vaselina si ascunsa de zeci de ani. Era conservata din timpul razboiului.
