10.3 C
București
duminică, 17 octombrie 2021

Doar şase medici şi un singur stomatolog lucrează în școlile de la sate. Copiii din mediul rural, abandonați bolilor

În lipsa unei legi a medicinei şcolare şi a unor ghiduri şi protocoale de lucru în acest domeniu, copiii şi tinerii din România au mai puţine şanse la o viaţă sănătoasă. În prezent, există la nivel naţional doar 20 de cabinete de medicină şcolară în mediul rural, iar personalul medical lipseşte din multe grădiniţe, şcoli, licee şi universităţi.

Se apropie sezonul virozelor şi, după două săptămâni de la începerea noului an şcolar, lipsa unor controale preventive şi a educaţiei sanitare în colectivităţile de copii creşte riscul răspândirii şi apariţiei complicaţiilor severe la boli infecto-contagioase. Părinţii şi profesori pot doar să constate acest lucru şi eventual să se revolte din cauza lipsei cadrelor medicale în unităţile de învăţământ. Sunt voci din sistem care afirmă că este suficientă prezenţa unei asistente medicale într-o şcoală sau vizita o dată pe săptămână a unui medic, însă de pildă amploarea epidemiei de rujeolă – care a ucis 34 de persoane şi a ridicat la 9.000 numărul de îmbolnăviri – ar trebui să pună în gardă autorităţile locale şi centrale.

Jale în şcolile din sate și comune

Ministerul Sănătății precizează pentru „România liberă“ că, din datele transmise de către direcțiile de sănătate publică județene în primele şase luni ale anului, se constată că la nivel național sunt puţin peste două mii de cabinete medicale școlare: 2.165 de cabinete în mediul urban (65 sunt în universități) și 20 cabinete în rural. În ce priveşte distribuţia personalului medical calificat, există la ora actuală 774 medici școlari, dintre care 768 în urban (87 sunt în cabinetele din universități) și 6 în rural. În plus, în aceste cabinete îşi desfăşoară activitatea 3.158 de asistenți medicali școlari, dintre care 3.131 în urban (78 sunt în cabinetele din universități) și 27 în rural. MS susţine că înfiinţarea şi dotarea cabinetelor de medicină şcolară este responsabilitatea autorităţilor publice locale, conform art. 21 din OUG 162/2008  privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către autorităţile administraţiei publice locale. Totodată, cel puţin teoretic, „în unitățile de învățământ în care nu există personal pentru asigurarea asistenței medicale a preșcolarilor și elevilor, aceasta este asigurată de medicii de familie și de asistenții medicali comunitari de pe raza localității în care se află unitățile de învățământ”.

Preşedintele Colegiului Medicilor, dr. Gheorghe Borcean, susţine, într-un interviu pentru „România liberă“, că rolul medicului de medicină şcolară este vital, pentru că el trebuie să evalueze sănătatea copiilor, să dea avize epidemiologice, să verifice dacă se respectă calendarul vaccinărilor, să facă educaţie sanitară la clase şi să intervină la urgen­ţele medicale petrecute în incinta unităţilor de învăţământ. În privinţa deficitului de personal, dr Borcean spune că de mulţi ani medicina şcolară este văduvită în această privinţă: „Şcolile nu mai sunt acoperite cu medici aşa cum erau odată şi aşa cum ar trebui să fie. Noi am atras atenţia că un copil născut într-o zonă, o familie şi o şcoală defavorizate şi marginalizate are o speranţă de viaţă mai ­mică­ cu cel puţin şapte ani în comparaţie cu un copil născut şi crescut într-un mediu adecvat. Este o problemă de justiţie socială”.

Medicii stomatologi, pierduţi în statistici

Cele mai îngrijorătoare informaţii sunt cele care privesc distribuţia cabinetelor medicale dentare, în condiţiile în care în mediul rural există doar un medic stomatolog şi un asistent medical. Conform datelor oficiale ale Ministerului Sănătăţii, în unităţile de învăţământ sunt: 471 cabinete de medicină dentară, dintre care 470 în urban (1 în universități) și 1 în rural; 495 medici dentiști în unitățile școlare, dintre care 494 în urban (66 sunt în cabinetele din universități) și 1 în rural; 331 asistente medicale în cabinetele de medicină dentară școlară, dintre care 330 în urban (31 sunt în universități) și 1 în rural.

Cu toate că România este ţara cu cele mai multe persoane cu carii dentare, dar şi tara în care alocaţiile bugetare pentru tratamente stomatologice sunt cele mai scăzute, autorităţile par să uite importanţa existenţei acestor cabinete în şcoli, de altfel singurul loc în care un copil sau un tânăr poate beneficia de asistenţă stomatologică gratuită. Mai mulţi medici dentişti au declarat pentru RL, sub protecţia anonimatului, că sunt şcoli refăcute prin programele BEI, cu cabinete stomatologice dotate la standarde europene, dar sunt şi şcoli cu cabinete ce au aparatură foarte veche, din anii ’60. Totodată, medicii atrag atenţia că deficitul de personal este departe de a fi rezolvat: în multe cabinete stomatologice nu există asistente medicale, care ar trebui să sterilizeze instrumentarul şi să degreveze doctorul de alte activităţi consumatoare de timp, în contextul în care un medic stomatolog se ocupă, în medie, de 2.000 de copii.  

Nu există comisie de specialitate pentru medicina școlară

În contextul dezbaterilor privind componenţa, atribuţiile şi regulamentul de funcţionare ale comisiilor de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii (al căror număr a crescut în acest an la 59 – n.r.), organizaţia reprezentativă a medicilor din medicina şcolară solicită autorităţilor înfiinţarea unei comisii dedicate acestui domeniu. Medicul Daniela Rajka, vicepreşedintele Societăţii Medicilor din Colectivităţile de Copii şi Tineri (SMCCT), a declarat pentru „România liberă“ că reţeaua de medicină şcolară funcţionează cu sincope, în cele mai multe situații din cauza deficitului major de medici.

„Ne-am luptat foarte mult să existe măcar asistente medicale în fiecare şcoală şi acest lucru este pe cale de a se îndeplini. Banii pentru salariile în medicina şcolară vin de la Ministerul Sănătăţii, care sunt daţi către autorităţile locale. Acestea din urmă fac angajările, dar în limita cheltuielilor de personal impuse de MS. Deficitul foarte mare a fost în perioada în care posturile erau blocate şi nu se puteau face angajări în sistemul bugetar, după care, în ultimii 2-3 ani, au început să se facă angajări şi cel puţin la nivel de asistenţi medicali lucrurile nu stau foarte rău. La nivel de medic şcolar avem probleme, dar situaţia este diferită la nivel national, în funcţie de gradul de implicare al autorităţilor locale”.

În plus, dr. Daniela Rajka avertizează că aprovizionarea cu medicamente pentru urgenţe se face dificil la nivelul întregii ţări, din cauza lipsei unor farmacii care să deservească cabinetele medicale şcolare: „Achiziţiile de medicamente se fac prin SEAP, ceea ce îngreunează aprovizionarea ritmică şi în funcţie de necesităţi. Fiecare dintre medicii şcolari are mai multe unităţi de învăţământ în subordine, numărul acestora variind de la două la patru, cinci unităţi”.  

În mediul rural nu avem medicină şcolară. Practic, există doar în oraşele mari şi mici, cu deficit mare de personal la nivelul medicilor, care trebuie să meargă în mai multe şcoli în timpul unei săptămâni. Medicul şcolar este medic specialist de medicină de familie, are exact aceeaşi pregătire profesională cu medicul de familie, numai că medicina şcolară poate fi neatractivă din anumite puncte de vedere: salariile sunt mai mici, dotarea cabinetului este limitată, lupta cu autorităţile locale este mai mare. Însă în şcoală se întâmplă foarte multe lucruri şi ai mai multe şanse să faci prevenţie şi să tratezi rapid o boală acută, fiind aproape de copii, care pot veni cu febră, dureri de burtă sau de cap, cad, se lovesc etc. Poţi face mult mai multe pentru ei, decât poţi face într-un cabinet de medicină de familie.(dr. Daniela Rajka, vicepreşedintele Societăţii Medicilor din Colectivităţile de Copii şi Tineri)

Elena Marinescuhttp://elena-marinescu
Elena Marinescu, redactor Rl online
Ultima oră
Pe aceeași temă