Cine a vazut o cursa ciclista pe echipe stie ca sportivii aceleiasi echipe se schimba la intervale dinainte stabilite, in asa fel incat fiecare dintre componentii ei sa “duca trena”, adica sa dea piept cu aerul din fata, in timp ce restul “se odihnesc”, in spatele celui dintai. Si in politica sunt cazuri de curse pe echipe, cand trena se schimba de la unul la altul.
Mai alaltaieri, cand ar fi trebuit sa fie la schi, dl Stolojan, ramas pe terenul politicii, si-a amintit brusc de o miselie a fostilor colegi liberali. Ei l-ar fi indemnat, dupa ultimele alegeri locale, pe cand domnia sa era inca presedintele PNL, sa-i tradeze pe democrati si sa faca pactul cu PSD-ul. Nimeni nu-i crede nici pe liberali niste ingeri, dar chestia pare deocamdata o vorba in vant. Am spus pare, pentru ca s-ar putea sa avem intr-o zi, ma abtin sa specific daca buna sau rea, si dovezi. Dar ce dovezi am putea, totusi, sa avem? Niscai inregistrari audio, ca de video nu prea poate fi vorba. Cine altcineva ar putea sa le furnizeze decat vreun serviciu secret? Atenti cum au fost intotdeauna la ce porumbei ies din gura cetatenilor, atat pe vremea impuscatului, cat si mai incoace, securistii pur si simplu sau cei vopsiti in sereisti nu ar fi scapat prilejul.
La trezirea memoriei dlui Stolojan au ripostat bine simtit si domnii Antonescu si Orban, dar indoiala ramane. Pentru simplul motiv ca, daca ii crezi pe cuvant pe politicienii romani, te vei cai amarnic ori iti va fi rusine, mai devreme sau mai tarziu. Ca vom afla sau nu daca ceea ce spune dl Stolojan e o simpla gogorita sau chiar adevarul are mai putina importanta in momentul de fata. Cert este ca, dupa dna Udrea si dl Basescu, iata, i-a venit randul dumnealui sa duca trena atacului la liberali. Semn ca razboiul nu s-a sfarsit si ca armistitiul nu se intrevede inca.
Dar ceea ce este mult mai neplacut decat cele de mai sus e chiar aceasta strategie de factura indoielnica, in virtutea careia te aliezi cu liberalii (sau cu altcineva) pana treci puntea; taci chitic asupra a ce, eventual, afli in interior si, cand e nevoie, pac la “Razboiu”… Fiecare saptamana aduce noi amintiri politice, ba de la unul, ba de la altul dintre echipierii dlui presedinte Basescu, dupa cum se schimba cel care duce trena. O fi vreun plan dinainte stabilit?
Ar trebui sa infiintam o agentie de pariuri, ca jocurile de noroc au mare trecere la noi, mai ales ca alt folos nu tragem din toata aceasta balacareala. O agentie la care sa pariem pe urmatorul ciclist prezidential care va duce trena. Cine va ghici unul complet nou, care sa nu fie, deci, nici Elena Udrea, nici Theodor Stolojan, nici insusi presedintele Traian Basescu, acela va lua potul cel mare. Macar un cetatean din aproape 22 de milioane sa castige.
Nu e de mirare ca politicienii din aceeasi partida duc trena cand unul, cand celalalt. De mirare trista e ca mai toata clasa politica se poarta ca o echipa, ducand trena cand un partid, cand celalalt, in cursa impotriva opiniei publice, impotriva alegatorilor. Iar acestia devin, saptamani la rand, toata viata lor petrecuta in democratie, captivi ai manevrelor vizibile, nu si ai celor invizibile, ale politicienilor, menite sa distraga atentia de la ceea ce e cu adevarat important. De pilda, cine a mai avut timp sa reflecteze la apelul pentru aflarea adevarului despre revolutia din decembrie 1989 si despre mineriade, recent semnat de cateva sute de intelectuali, unii dintre ei, probabil, chiar dintre cei carora li s-a adresat de curand dl Voiculescu? Furati de circul politic, nu prea avem timp de adevar.
