Washingtonul în sărbătoare a găzduit ieri ceremoniile de investitură a preşedintelui Barack Obama pentru al doilea mandat în fruntea Statelor Unite. În această zi simbolică, America a încercat să uite divizările sale, unindu-se în jurul preşedintelui ei la aceste festivităţi simbolice, un preşedinte care se va confrunta cu dificultăţi majore în următorii patru ani la Casa Albă.
Într-o ambianţă mai puţin electrizantă, mai calmă decât în urmă cu patru ani, mii de persoane venite din toate colţurile ţării au fost alături de preşedintele lor, asistând la unul din ritualurile cele mai importante şi mai simbolice ale democraţiei americane – ceremonia de învestitură a şefului statului. În cazul unui al doilea mandat, acesta dispune de o ocazie unică de a redefini preşedinţia sa prin vorbe şi simboluri. De unde şi importanţa crucială a discursului şi a alegerii vorbitorilor, selecţionaţi atent, care iau cuvântul în timpul ceremoniilor.
Ieri la ora 17 GMT, cel de al 44-lea preşedinte american a urcat la tribuna instalată pe treptele Capitoliului, imensa clădire unde Domul şi coloanele albe au oferit un decor solemn prestării jurământului. Jurământ rostit pentru a doua oară în 24 de ore. O primă ceremonie, intimă şi expediată în câteva zeci de secunde, a avut loc duminică, 20 ianuarie la amiază la Casa Albă, exact la data şi ora precizate de dispoziţiile Constituţiei pentru debutul mandatelor prezidenţiale. Tradiţia prevede ca atunci când 20 cade într-o duminică ceremoniile publice să fie amânate pentru a doua zi. În faţa preşedintelui Curţii Supreme, John Roberts, Obama a ridicat din nou ieri mâna dreaptă şi a pus mâna stângă pe cele două Biblii – cea a lui Abraham Lincoln, salvatorul Uniunii, şi cea a lui Martin Luther King, erou al luptei pentru drepturi civice, a cărui memorie este onorată la fiecare 21 ianuarie.
După depunerea jurământului, preşedintele a pronunţat discursul său de învestitură, un „discurs al speranţei, în care şi-a prezentat priorităţile – reducerea deficitelor, a şomajului, controlul armelor de foc, reforma imigraţiei şi politica energetică. Dacă la depunerea jurământului lui Obama, acum patru ani, au participat peste două milioane de persoane, la acest debut al celui de-al doilea mandat peste 800.000 de spectatori s-au reunit pe „Mall”, imensa esplanadă din centrul capitalei. Peste 30.000 de membri ai forţelor de ordine au fost mobilizaţi şi enorme vehicule 4×4 ale armatei americane au blocat arterele centrului Washingtonului, asigurând un perimetru ermetic de securitate.
Preşedintele şi soţia sa Michelle, după un dejun la Capitoliu, au condus defilarea pe Pennsylvania Avenue, care leagă sediul Congresului de Casa Albă. Ziua fastuoasă, care a debutat cu o slujbă religioasă la Saint John’s, „biserica preşedinţilor”, din apropierea Casei Albe, s-a încheiat cu două baluri de învestitură, deschise de cuplul prezidenţial. Paralel, sute de alte baluri au avut loc în tot oraşul.
Blestemul celui de-al doilea mandat?
Ales în noiembrie 2008, Obama a preluat funcţia de preşedinte al SUA în ianuarie 2009, în vâltoarea celei mai grave crize economice de după anii 1930. Dacă în prezent situaţia s-a ameliorat, preşedintele democrat trebuie să facă faţă în continuare unor numeroase dosare spinoase, în timp ce adversarii săi republicani şi-au menţinut poziţia de forţă în Congres. Iar după realegerea sa, numeroase alte subiecte s-au adăugat pe agenda sa, cum este lupta contra armelor de foc după tragedia de la Newtown, în decembrie.
Preşedintele Obama se bucură de o încredere de 51%, potrivit unei anchete a New York Times, dar compatrioţii săi vor fi mult mai severi privind gestionarea economiei şi în special a deficitelor, în pofida realegerii sale nete la 6 noiembrie în faţa republicanului Mitt Romney. Experţii avertizează asupra „blestemului” mandatelor bis, care se caracterizează prin „marja scurtă de manevră de care dispune preşedintele pentru a acţiona”. Potrivit National Journal, „inevitabil, calculele electorale ale alegerilor de mijloc de mandat încetinesc”.
Dar, în pofida acestor predicţii, lista ambiţiilor şi a sfidărilor de viitor este impresionantă. Barack Obama nu va putea scăpa de dificile negocieri asupra datoriei şi a deficitelor care se profilează cu republicanii pentru a scăpa de un faliment bugetar, evitat în ultimul minut în decembrie. Desigur, concesiile smulse Camerei Reprezentanţilor privind ridicarea taxei de impozitare a celor foarte bogaţi a reprezentat o victorie prezidenţială, de asemenea acceptarea ridicării provizorie a plafonului datoriei publice de către republicani. Dar bătălia strategică asupra economiei abia va începe.
Barack Obama se pregăteşte pentru numeroase alte confruntări, cum este ofensiva sa asupra controlului armelor de foc, subiect asupra căruia a deschis un război riscant cu lobby-ul pro arme al NRA. Casa Albă are în vedere şi angajarea în dosarul imigraţiei, în care se anunţă un compromis istoric, republicanii înţelegând necesitatea politicii de recâştigare a încrederii minorităţilor, în special cea hispanică. Pe masa de lucru se află şi redefinirea politicii energetice a SUA, precum şi încălzirea climatică. La care se adaugă problemele externe, de la Iran, Mali şi trecând la Siria.
Numeroşi analişti occidentali arată că, în acest context de divizare şi incertitudine, dificultatea preşedintelui va consta în găsirea dozajului just între fermitate şi compromis faţă de o opoziţie care în primul mandat a făcut ca totul să paralizeze. Referindu-se la tactica de urmat, unii susţin că Obama ar trebui să treacă la forţă şi la mobilizarea opiniei publice, după modelul Harry Truman. Alţii, în schimb, susţin că în al doilea mandat nu se poate face nimic fără compromis cu adversarul. Decis să nu se lase prins într-o sterilă luptă „corp-la-corp” cu Congresul, ca în 2011, Barack Obama pare să fie tentat de ofensivă, imediat după victorie, în noiembrie, el declarând că este conştient de pericolele „de a vrea să facă prea mult”.
