Imaginea naiva a doi cerbi langa un izvor serpuitor, pe o bucata de placaj se numeste pirogravura. Am vazut-o intr-o gramada de apartamente de bloc; unii si-au tot ars palmele incercand sa faca una.
Dinu Muradian a dus pirografia la un alt nivel. Ca sa ajunga sa faca asta, a trebuit sa fuga cu un biplan din Romania comunista, sa stea intr-un “lagar’’ de emigranti in Viena si sa descopere in SUA ca ceea ce facea de placere pana atunci, pirogravura, poate deveni un mijloc prin care sa-si castige existenta. Gigi Becali, Tom Cruise, Lili Sandu, Jimi Hendrix, Sorin Ovidiu Vantu, Mirel Radoi, toti au in comun faptul ca au fost portretizati de Muradian.
Pe langa alte calitati, Dinu Muradian este stelist: “Sunt stelist de cand i-am facut o icoana lui Becali dupa fotografii din ziare. Cand a vazut-o Gigi, a ramas blocat. Se uita asa la ea, si aia din jurul lui se speriasera. Dupa aia a innebunit, se uita la ea, o punea pe birou, zicea ca o sa-i faca o rama de aur, ca-mi face atelier si imi aduce ucenici…Eu n-am nevoie de atelier, imi trebuie doar o bucata de lemn, un letcon si o priza”.
Astazi, Muradian este un artist care-si cauta o Mecca si se zbate sa-si impuna mestesugul ca arta mainstream. Dar inainte a fost pilot.
B.B. King si James Hetfield au cantat pe chitare la care a lucrat Muradian
Unii fugeau din Romania traversand Dunarea inot. Muradian s-a urcat in avionul utilitar cu care imprastia pesticide, s-a dus la munca si nu s-a mai intors. Cu el au mai plecat si mecanicul Iosif si sotia gravida a acestuia: “Lucram pe un utilitar la Carei, aproape de granita. Cand m-am hotarat, am zis sa plec pe 23 august si asa am facut, chiar daca era vreme rea, venise un front de ploaie”.
Ajunsi in Ungaria, au zburat mereu foarte jos, de frica radarelor, si asa au reusit sa intre in Austria. Cum nu mai aveau combustibil, au fost nevoiti sa aterizeze pe autostrada. “Ne-am invartit vreo zece minute, sa se prinda masinile ca vrem sa aterizam, si noroc ca ne-au facut loc”, imi povesteste Muradian.
Ultimul soc avea sa vina insa abia cand se credeau scapati: “A aparut o masina a jandarmeriei lor, din care au coborat doi militieni. Ma rog, am descoperit ca erau jandarmi de-ai lor, aveau doar uniformele ca militienii nostri”.
Dupa ce a stat cinci luni intr-un lagar pentru refugiati, “unde legea o faceau romanii pentru ca iesisera toti puscariasii”, Dinu Muradian a obtinut viza pentru State, unde, dupa ce a muncit in tot felul de locuri, a reusit sa vanda doua pirogravuri pentru 1.800 de dolari. Asa a ajuns, pe cand era in Seattle, sa faca pirogravura pe instrumente muzicale – pana astazi, pirogravura pe instrumente constituie principala sursa de venit pentru el.
Astazi, Muradian lucreaza pe viori, violine, violoncele pentru maestrul Gliga de la Reghin. Dar inainte s-a “intalnit” si cu alte instrumente. Pe cand lucra la o fabrica ce facea parti de chitara pentru Gibson si Fender, a primit un telefon: “Cineva de la Gibson imi spune ca-i ziua lui B.B. King si ca vor sa-i faca un cadou special. Ma rugau sa-i fac portretul pe una din chitarele lui celebre, alea care se numeau «Lucille». Asta intr-o saptamana; eu le ziceam ca n-am timp, ei ca nu, ca trebuie, pana la urma l-am facut si el a fost incantat”.
Mai departe, era de la sine inteles ca o sa faca o chitara si pentru James Hetfield, de la Metallica: “Banuiam ca o sa vrea ceva, asa, ingrozitor; am cautat vreo doua saptamani pana sa gasesc ceva, un craniu de cerb”.
Desi nu-i place sa se prezinte ca un artist, Muradian are in el ceva de pictor renascentist. Deseori face lucrari pentru oameni bogati, sperand nu atat ca acestia le vor cumpara, cat ca asa isi va gasi un Mecena pentru care sa lucreze permanent. “Stii, ca artist, trebuie sa pupi tot felul de funduri pana sa-ti faci un nume si sa gasesti pe cineva pentru care sa lucrezi, adica ce mi-as dori eu.” Mereu in cautarea patronului luminat, Muradian a facut o gramada de portrete exotice, de la Jimi Hendrix, Barbara Walters, Tom Cruise – in strainatate, pana la Gigi Becali, Sorin Ovidiu Vantu, Mirel Radoi sau Lili Sandu – in Romania.
Viata grea de artist
Din pacate pentru el, Dinu nu s-a putut lipi de nimic in Romania, singurul “contract de munca” obtinut fiind cu mesterul Vasile Gliga, de la Reghin. Nici macar Becali nu l-a mai contactat dupa ce i-a cumparat o lucrare. I-a lasat una si intendentului lui Sorin Ovidiu Vantu, dar a primit inapoi multumiri. Mai amuzanta este o intamplare, pe care mi-o povesteste, legata de Lili Sandu: “I-am facut un portret pe cand era cu Stelea si, in fine, l-am sunat pe Stelea, care initial il vroia. Dar dupa aia nu-mi mai raspundea la mesaje si un prieten mi-a zis ca s-au despartit. Intr-un final, mi-a raspuns Stelea si mi-a zis: «Domnu’ Muradian, nu mai vreau portretul ala»”.
Asa ca Muradian trebuie sa se multumeasca doar cu comenzile primite de afara si cu lucrul pe instrumente. Ce face pe langa ramane un hobby ciudat: “Ma enerveaza criticii astia, ca nu stiu unde sa-mi incadreze lucrarile cand le vad si atunci incep sa spuna ca asta nu-i arta, e kitsch. Dar ce fac eu nu mai face nimeni in lume, sunt chiar un fel de guru in domeniu, primesc zilnic mailuri de la oameni care-mi cer sfaturi. Asta pentru ca eu am o tehnica speciala, ard lemnul profund, nu il zgarii ca sa las urme, si de asta lucrarile mele arata altfel decat tot ce poti vedea la altii”.
Cu un letcon si o priza, Muradian pirograveaza pe orice, de la hartie la lemn. A pirogravat si niste tartacute de dovleac cu versuri de Brumaru. Pe o tartacuta a copiat “Luceafarul”, care i se pare “o poezie de cacat”.
Ce-i ramane de facut este sa lupte pentru arta lui, pe care, dupa cum spune, nimeni n-o apreciaza pe cat ar merita, din ignoranta.
