29 C
București
sâmbătă, 13 iulie 2024
AcasăSpecialDespre un pelerinaj din secolul al IV-lea

Despre un pelerinaj din secolul al IV-lea

Acum, in preajma Sfintelor Pasti, a aparut la Editura „Viata Crestina” din Cluj-Napoca, sub egida „Bibliotecii AGRU”, o adevarata premiera in Romania: volumul „Egeria – Pelerinaj in Locuri Sfinte”. Sau, mai explicit, jurnalul de calatorie ale Egeriei dintre 381-384, scris – ne informeaza in prefata cartii sr. Marcela Runcan – in urma drumului de pelerin prin provinciile antice ale Orientului Apropiat: Constantinopol, Antiohia, Capadocia Galatia, Nicomedia, Seleucia, Cilicea, Mesopotamia Siriei, Palestina si Sinaiul, pana in Nordul Africii.
Din text reiese ca Egeria era o femeie instruita, ea cunostea bine textele din Biblie, intelegea sensul unor cuvinte ce presupuneau o anumita pregatire, stia sa compare locurile vizitate cu cele „invatate”, elaborand un jurnal care, iata, prin stradania unor credinciosi din mai multor generatii, a ajuns pana la noi dupa sapte secole. Acest lucru a fost posibil si gratie si prof. Cornelia Lucia Frisan, sr. Marcela Runcan, traducatoarele textelor din latina, a unor surori baziliene de la Manastirea „Sfanta Macrina” din Cluj-Napoca, a celor de la editura, a consultantilor etc., care prin stradania lor au reusit sa ne faca un cadou minunat de Sfintele Sarbatori Pascale.
„Dedicam aceasta traducere in limba romana – ne spun autorii – a jurnalului unui Pelerinaj in Locurile Sfinte, de la sfarsit de secol IV, "Pelerinajului Luminii" al Marii Adunari Ecumenice de la Sibiu (8 septembrie 2007), in speranta regasirii noastre, la inceput de secol XXI, intr-un singur trup, mostenitori ai aceleiasi fagaduinte a lui Cristos, in legatura pacii, credinciosi adevarului, in dragoste”.
In ceea ce priveste Jurnalul propriu-zis, autoarea te poarta pe meleagurile unde s-a nascut crestinismul, sesizand si retinand, cu un simt reportericesc surprinzator, amanunte ce reconstituie mediul si actualitatea de atunci, cladita pe un trecut glorios. Un fragment poate ajuta la conturarea imaginii despre acest Jurnal. Din capitolul „La Harran (ad Charris)”: „Iar cand am ajuns acolo, adica la Harran, m-am dus indata la biserica aflata in interiorul cetatii. L-am vazut apoi pe episcopul locului, cu adevarat un om sfant a lui Dumnezeu, el insusi monah si marturisitor (confessor), care s-a invrednicit sa ne arate toate locurile pe care le doream. Ne-a condus indata la biserica ce se afla in afara cetatii, pe locul unde a fost casa sfantului Avram, pe aceleasi temelii si din aceleasi pietre, (…) dupa cum spunea cuviosul episcop. Iar dupa ce am ajuns in aceasta biserica s-a facut rugaciunea, apoi s-a citit pasajul din Geneza, s-a spus numai un singur psalm si, dupa ce s-a repetat rugaciunea, binecuvantandu-ne episcopul, am iesit. Si tot astfel s-a invrednicit sa ne conduca la acel put (ad puteum illum), de la care purta apa sfanta Rebeca. Si ne-a spus cuviosul episcop asa: "iata putul din care a adapat Rebeca camilele robului sfantului Avram, adica ale lui Eleazar". Si tot astfel s-a invrednicit a le adapa pe toate, pe rand. (…) Iar noi am avut marea bucurie (…) sa ajungem aici tocmai in ajunul sarbatoririi martiriului, adica a cuviosului Elpide, (…) in ziua a noua inainte kalendelor lunii mai. (…) Iar in aceasta zi trebuiau sa coboare la Harran (Charra) de pretutindeni, din toate hotarele Mesopotamiei, toti monahii, chiar si cei mai varstnici, aceia care sedeau in singuratate (in solitudine), care sunt numiti asceti (ascetes). Cu totii vin pentru aceasta zi anume, care aici se sarbatoreste cu o asemenea solemnitate si in memoria sfantului Avram, a carui casa a fost pe locul unde este acum biserica in care este depus insusi corpul cuviosului martir”.
Este o carte minunata care ne poate face zilele de sarbatoare crestina si mai frumoase.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă