Bine ca a trecut si campania asta electorala si ne putem vedea mai departe de-ale noastre. Baietii ne-au aratat ce pot, si pot multe, chiar daca nu ce s-ar cuveni sa poata. Intai si intai, ne-au lasat, din nou, sa le intrezarim – in corpore, daca e sa vorbim de primii trei favoriti! – aroganta si lipsa de scrupule in privinta respectarii regulilor confruntarii democratice. Le-au facut vant indezirabililor, dupa criteriul "nu ai partid tare in spate si nu esti cotat bine in sondaje, stai pe tusa". Au refuzat deci dreptul acelora de a-si expune ideile intr-un spatiu de disputare comuna a proiectelor, desi respectivii aveau la fel de multe drepturi in aceasta privinta ca si ei insisi, macar pentru motivul ca o sumedenie de cetateni semnasera pentru a le sustine dreptul la candidatura.
In fine, dupa vreo doua discutii crispate, in care dorinta apriga de a-si trage unul altuia cu vasla sau bata de baseball in spate parea cu adevarat de nestavilit, alegerile s-au produs, evenimentul acesta ajuns simplu pretext de spectacol frivol s-a consumat, echipele de sustinatori ale marilor soguni se pot retrage in corturile proprii, continuandu-si preocuparile dinainte, serbarile s-au cam incheiat. Reintram astfel in cotidianul sumbru din care televiziunile si gogomanii palavragii care le populeaza fara incetare ne-au mai scos putin, cu pretul silei. Ce constatam la prima vedere? Intai de toate, ca Romania nu s-a schimbat peste noapte; nu in bine, in orice caz. S-ar putea totusi ca timpul sa nu se fi scurs de pomana si noi sa ne fi infundat inca putin in mazga mizeriei. Intre timp, raporturile oficialitatilor UE spun fara gres, pe sleau: in tara noastra anul 2009 a insemnat incremenirea luptei impotriva coruptiei.
Intre timp, Mugur Isarescu explica ceea ce stim cu totii: ca economia romaneasca nu va mai putea fi tinuta la infinit in frau numai prin ajustari ale cursului valutar si ale valorii monedei nationale. E nevoie si de politicieni lucizi, si de politici responsabile. Intre timp, zilnic isi pierd locurile de munca cate 800 de cetateni ai tarii. Cheltuielile nesabuite, politicianiste ale Guvernului Tariceanu si promisiunile demagogice de mariri salariale, ajunse pana la momentul declansarii crizei, au continuat prin masurile demagogice ale Guvernului Boc. Cei mici isi pierd locurile de munca, dar marile institutii cu datorii la stat sunt iertate la infinit, pasamite sa nu apara probleme sociale. Asta e chiar buna. Cu alte cuvinte, daca ii dam afara pe toti deodata e mai incomod decat daca ii trimitem acasa pe rand. S-au dat, cica, lovituri mortale pensiilor de lux.
Altfel formulat, le-am taiat din privilegii "fostilor", care vor supravietui bine mersi si dupa ce restul pensionarilor, neprivilegiatii, vor muri de foame. Unde e, pana la urma, ameliorarea situatiei, justitia facuta prin asemenea masuri? Bine ca trece votarea, totusi. Banca Mondiala isi va intra acum deplin in drepturi. Pe ea o intereseaza cifrele si, in consecinta, ne cere sacrificii. Oricine vine la guvernare le va face, nu va avea incotro. Sunt angajamente, avem datorii, asteptam noi ajutoare. Iar lucrurile, dupa toate astea, arata cam asa: pentru favorul de a fi pusi pe liber, trimisi la plimbare, de a face foamea si de a trai de azi pe maine vom plati bani si ani grei. Cu viata noastra si a copiilor nostri. Deratizarea noastra continua. Iar politicienii care ne iau pe faras, evacuand ringul si inlaturand pericolul de molime pe care il purtam in gena noastra de perdanti, se lauda ca ne-au gestionat responsabil in vreme de criza. si ca o vor mai face.
