În denunțul formulat de către Laura Vicol sunt vizate fapte de la începutul anului 2021.
Mărul discordiei îl constituie modificările aduse la legile justiției de către Stelian Ion, prin inițiativele legislative de modificare a legilor nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și al procurorilor, nr. 304/2004, privind organizarea judiciară și nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Laura Vicol reclamă un act de serviciu al ministrului Stelian Ion prin încălcarea legii, cauzând o vătămare frapantă intereselor legitime ale cetățenilor români, precum și persoanelor care participă la realizarea actului de justiție, creând în mod ilicit un cadru legislativ destinat a submina rolul constituțional al justiției, respectiv cel de serviciu public care asigură apărarea drepturilor și libertăților cetățenești.
„CĂTRE
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Secția de urmărire penală și criminalistică
STIMATE DOMNULE PROCUROR,
Subsemnata VICOL-CIORBĂ LAURA-CĂTĂLINA,
DENUNȚ
având ca obiect săvârșirea următoarelor infracțiuni:
§ abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C.pen., săvârșită de către făptuitorul STELIAN CRISTIAN ION, în calitate de Ministrul al Justiției, în perioada martie 2021;
§ uzurparea funcției, prevăzută de art. 300 C.pen., săvârșită de către făptuitorii OVIDIU-MIRCEA URSUȚA-DĂRĂBAN și ALEXANDRU-PAUL DIMITRIU, în calitate de secretari de stat în cadrul Ministerului Justiției, în perioada ianuarie – martie 2021;
ÎN FAPT
1. Prin decretul emis la 23.12.2020, Președintele României, domnul Klaus Werner Iohannis a dispus numirea făptuitorului Stelian Cristian Ion în funcția de Ministru al Justiției.
În perioada februarie – martie a anului 2021, probabil consultând exclusiv strategiile de politici publice elaborate de alianța partidelor Uniunea Salvați România și Partidul pentru Libertate, Unitate și Solidaritate (Alianța USR – PLUS), din care face parte, făptuitorul Stelian Cristian Ion a elaborat inițiativa legislativă de modificare a legilor nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și al procurorilor, nr. 304/2004, privind organizarea judiciară și nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii. Proiectele de modificare a acestor legi au fost semnate, comunicate către Consiliul Superior al Magistraturii și prezentate public de către făptuitorul Stelian Cristian Ion în cadrul comunicatului de presă publicat pe siteul Ministerului Justiției, la 26.03.2021, (http://www.just.ro/ministrul-justitiei-am-semnat-astazi-proiectele-celor-trei-legi-ale-justitiei-rezultate-in-urma-consultarii-publice-si-le-am-trimis-in-procedura-de-avizare-interministeriala-si-de-catre-cs/) și ulterior în cadrul conferinței de presă susținută în data de 29.03.2021 (http://www.just.ro/conferinta-de-presa-sustinuta-de-ministrul-justitiei-domnul-stelian-ion-pe-tema-noutatilor-privind-legile-justitiei/).
În analiza conduitei făptuitorului Stelian Cristian Ion, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a constata că acesta a efectuat un act de serviciu prin încălcarea legii, cauzând o vătămare frapantă intereselor legitime ale cetățenilor români, precum și persoanelor care participă la realizarea actului de justiție, creând în mod ilicit un cadru legislativ destinat a submina rolul constituțional al justiției, respectiv cel de serviciu public care asigură apărarea drepturilor și libertăților cetățenești.
În acest context, cunoscând obligațiile de serviciu ce îi reveneau, făptuitorul Stelian Cristian Ion a eludat cu intenție normele ce îi impuneau efectuarea unei consultări interministeriale cu privire la inițiativa legislativă de modificare a legilor justiției și obținerea avizelor prevăzute de lege în cazul proiectelor de acte normative privind politicile publice.
Potrivit art. 6 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative cu impact asupra domeniilor social, economic și de mediu, asupra bugetului general consolidat sau asupra legislației în vigoare sunt elaborate pe baza unor documente de politici publice aprobate de Parlament sau de Guvern. Guvernul definește tipurile și structura documentelor de politică publică.
Tot astfel, în baza art. 7 alin. (1) – (31) din Legea nr. 24/2000, evaluarea preliminară a impactului proiectelor de lege, a propunerilor legislative și a celorlalte proiecte de acte normative reprezintă un set de activități și proceduri realizate cu scopul de a asigura o fundamentare adecvată a inițiativelor legislative. Evaluarea preliminară a impactului presupune identificarea și analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative și bugetare pe care le produc reglementările propuse. Evaluarea preliminară a impactului proiectelor de acte normative este considerată a fi modalitatea de fundamentare pentru soluțiile legislative propuse și trebuie realizată înainte de adoptarea actelor normative.
Fundamentarea noii reglementări trebuie să aibă în vedere atât evaluarea impactului legislației specifice în vigoare la momentul elaborării proiectului de act normativ, cât și evaluarea impactului politicilor publice pe care proiectul de act normativ le implementează. Propunerile legislative, proiectele de legi și celelalte proiecte de acte normative vor fi însoțite, în mod obligatoriu, de o evaluare preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Mai mult, potrivit art. 9 alin. (1) – (2) din Legea nr. 24/2000, în cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative inițiatorul trebuie să solicite avizul autorităților interesate în aplicarea acestora, în funcție de obiectul reglementării. După elaborarea lor și încheierea procedurii de avizare, proiectele de legi, propunerile legislative, precum și proiectele de ordonanțe și de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu avizării Consiliului Legislativ.
În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor citate, cuprinse în Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, a fost reglementat art. 37 alin. (2) din Codul administrativ, potrivit căruia membrii Guvernului pot propune Guvernului proiecte de lege, în vederea exercitării dreptului de inițiativă legislativă al acestuia. Metodologia de elaborare și înaintare la Guvern a acestor proiecte de acte normative se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în temeiul legii.
Procedura pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării a fost reglementată de către Guvern, prin Hotărârea de Guvern nr. 561/2009, pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 37 alin. (2) din Codul administrativ. În baza acestei hotărâri, Guvernul României a stabilit procedura ce trebuie urmată în toate situațiile în care proiectul de act normativ are ca obiect politicile publice ale statului român. Această procedură cuprinde următoarele etape:
a. Inițiatorul elaborează o formă inițială a proiectului de act normativ sau a proiectului de documente de politici publice, pe care are obligația să o supună concomitent atât consultării publice, în condițiile Legii nr. 52/2003, cât și consultării preliminare interinstituționale. Consultarea preliminară interinstituțională se realizează în urma afișării proiectului de act normativ sau a proiectului de documente de politici publice, însușit de conducătorul acestuia, pe site-ul inițiatorului, cu respectarea termenului prevăzut de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 52/2003, precum și prin transmiterea concomitentă, în format electronic/PDF, către Secretariatul General al Guvernului. La primirea formei electronice, Secretariatul General al Guvernului afișează de îndată, pe site-ul propriu, proiectul de act normativ sau proiectul de document de politici publice. [art. 15 alin. (1), (2) și (4) din HG nr. 561/2009].
b. La finalizarea procedurii de elaborare și consultare, autoritatea publică inițiatoare are obligația de a transmite Secretariatului General al Guvernului, atât pe suport hârtie, cât și în format electronic/PDF, în vederea înregistrării, proiectele de documente de politici publice și proiectele de acte normative însușite, prin semnare, de către conducătorul/conducătorii autorității/ autorităților publice inițiatoare, împreună cu o adresă de înaintare [art. 17 alin. (1) din HG nr. 561/2009].
Prin grija autorității publice inițiatoare, în aceeași zi în care au fost înaintate către Secretariatul General al Guvernului, proiectele de documente de politici publice și proiectele de acte normative sunt transmise, în original, și instituțiilor ce urmează să avizeze proiectul, însoțite de o adresă de înaintare.
În această etapă, proiectele de documente de politici publice și proiectele de acte normative care urmează să fie avizate de Ministerul Finanțelor Publice, Departamentul pentru Afaceri Europene, sau, după caz, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, vor fi transmise acestor instituții, în copie, în vederea analizei. Ministerul Finanțelor Publice, Departamentul pentru Afaceri Europene sau, după caz, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești are obligația transmiterii unui punct de vedere inițiatorului numai în urma sesizării unor probleme de fond din aria proprie de competență [art. 17 alin. (4) și (5) din HG nr. 561/2009].
c. În urma analizării proiectului de act normativ, instituțiile publice avizatoare trebuie să transmită inițiatorului proiectul de act normativ sau proiectul de document de politici publice, în original, avizat în termen de maximum 3 sau 4 zile lucrătoare de la înregistrarea acestuia. În vederea obținerii avizului conform, proiectele de documente de politici publice se transmit Secretariatului General al Guvernului în original, împreună cu o copie, numai după obținerea tuturor avizelor instituțiilor publice interesate. Avizul conform se emite cu privire la respectarea standardelor și procedurilor prevăzute de legislația în vigoare pentru elaborarea documentelor de politici publice, încheind operațiunile din etapa de avizare (art. 20 din HG nr. 561/2009).
Ulterior analizării proiectelor, în cadrul termenelor pentru avizare prevăzute la art. 20, autoritățile publice cărora le-a fost solicitat avizul pot transmite inițiatorului proiectul: avizat favorabil, fără observații; avizat favorabil, cu observații și propuneri; avizat negativ, caz în care se va preciza în instrumentul de prezentare și motivare „Aviz negativ”, precum și motivarea emiterii acestuia. Depășirea termenelor pentru avizare prevăzute la art. 20 reprezintă aviz tacit, fără îndeplinirea vreunei alte formalități de către inițiator. În situația în care proiectul a fost avizat cu observații și propuneri sau avizat negativ, inițiatorul va întocmi o notă justificativă care să cuprindă modalitatea de însușire sau, după caz, argumentele care au condus la neînsușirea observațiilor și propunerilor. O copie a notei justificative se transmite de către inițiator instituției care a avizat cu observații sau negativ (art. 20 din HG nr. 561/2009).
d. După finalizarea procesului de avizare interministerială a proiectului de document de politici publice sau, după caz, a proiectului de act normativ, forma finală însoțită, dacă este cazul, de observațiile instituțiilor avizatoare și de nota justificativă privind nepreluarea acestora se transmite, prin grija inițiatorilor, Curții de Conturi a României, Consiliului Concurenței, Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Consiliului Economic și Social și/sau Consiliului Superior al Magistraturii, după caz, în vederea obținerii avizelor, dacă obținerea acestora este obligatorie, conform dispozițiilor legale în vigoare (art. 22 din HG nr. 561/2009).
În speță, deși cunoștea dispozițiile legale în materia procedurii pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative în materia politicilor publice alte statului român, făptuitorul Stelian Ion a refuzat cu știință a lua măsurile necesare în vederea ocrotirii interesului public, omițând cu intenție a îndeplini actele de serviciu prevăzute de lege în cadrul acestei proceduri.
Astfel, făptuitorul Stelian Cristian Ion nu a transmis, conform dispozițiilor art. 15 alin. (1), (2) și (4) din HG nr. 561/2009, către Secretariatul General al Guvernului proiectul actului normativ de modificare a legilor justiției. În acest sens, făptuitorul a împiedicat cu știință activitatea Secretariatului General al Guvernului de declanșare a procedurilor de avizare a proiectului de modificare a legilor justiției de către ministerele de resort.
Așa cum se poate observa, printre proiectele de lege publicate pe site-ul Secretariatului General al Guvernului, la data formulării prezentului denunț, nu se regăsește și cel privind modificarea legilor nr. 303/2004, 304/2004, respectiv 317/2004 (http://sgglegis.gov.ro/legislativ/).
Prin această omisiune intenționată, pe lângă faptul că numitul Stelian Cristian Ion a încălcat în mod vădit dispozițiile legale anterior menționate, prin conduita sa infracțională a adus atingere interesului public al statului român și al cetățenilor săi, intenționând a modifica politicile publice în materia dreptului la pensie și asistență socială, stabilitatea bugetului central consolidat al statului român, precum și justiția ca serviciu public.
În acest sens, Parchetul urmează a constata că făptuitorul Stelian Cristian Ion a înlăturat cu intenție directă aplicarea art. 15-21 din HG nr. 561/2009, comunicând direct Consiliului Superior al Magistraturii proiectul pentru modificarea legilor justiției pentru ca această din urmă instituție să dea avizul, deși în prealabil făptuitorul nu a îndeplinit niciuna dintre activitățile impuse de rigorile legii în materia consultării interministeriale.
În acest sens, amintim că, în vederea modificării celor trei legi în materia justiției, făptuitorul Stelian Cristian Ion, în calitate de ministru al justiției, trebuia să ia măsuri pentru consultarea Ministerului Finanțelor Publice în vederea transmiterii punctului de vedere cu privire la posibilitatea bugetară de susținere a impactului financiar pe care-l implică adoptarea proiectelor de lege. În lipsa acestui aviz, există pericolul ca noile modificări propuse să intre în vigoare fără ca bugetul central consolidat să le poată susține financiar în mod corespunzător, fiind periclitată credibilitatea actului de justiție și, în final, culminând cu împiedicarea realizării justiției ca serviciu public pentru ocrotirea drepturilor și libertăților cetățenilor români.
Totodată, procedura de avizare impunea consultări adresate Ministerului Muncii și Protecției Sociale care, în prezent, are o viziune diferită cu privire la reglementarea pensiei de serviciu a magistraților față de cea prezentată în cadrul proiectelor de lege, la acest moment fiind în dezbatere publică adoptarea unei legi speciale având ca obiect reglementarea pensiilor de serviciu.
Mai mult, pe rolul Parlamentului României se află actualmente, în diverse stadii ale procedurii parlamentare, o serie de proiecte de acte normative ce au ca obiect de reglementare unele instituții din sfera legilor justiției. Astfel, transmiterea unei noi propuneri legislative de modificare a acestor legi, fără a conține date privind întreaga viziune a Guvernului asupra organizării și funcționării justiției, în lipsa urmării tuturor procedurilor de consultare interministerială, este de natură să creeze un paralelism legislativ interzis expres de art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Față de aceste aspecte, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a constata că făptuitorul Stelian Cristian Ion a îndeplinit actele de serviciu ce au ca obiect inițiativa de modificare a legilor justiției prin încălcarea normelor de legislație primară și a celor de legislație secundară reglementate în vederea aducerii la îndeplinire a celor dintâi.
De asemenea, Parchetul urmează a reține și incidența Deciziei Curții Constituționale a României nr. 405/2016 prin care s-a reținut că dispozițiile art. 297 alin. (1) C.pen. sunt constituționale doar în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”. În cuprinsul aceleiași decizii, Curtea a reținut că obligațiile de serviciu încălcate de funcționarul public care este subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu trebuie cuprinse în mod explicit în acte de legislație primară, respectiv legi sau ordonanțe ale Guvernului.
Mai mult, instanța de contencios constituțional nu a exclus posibilitatea ca atribuțiile de serviciu să fie descrise și în acte de legislație secundară, fiind însă obligatoriu ca legislația primară în baza căreia sunt emise actele de legislație secundară să le prevadă în mod explicit, neechivoc și cu suficientă precizie. Aceste din urmă acte de legislație secundară sunt cele care vin să detalieze obligațiile incluse în legislația primară care se realizează doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă. Astfel, normele de legislație secundară nu sunt excluse de plano din sfera actelor susceptibile de a completa norma penală, însă ele nu pot decât să detalieze prevederile normei primare.
Totodată, Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 405/2016 că legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al infracțiunii în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu ușurință, prin trimiterea la un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se află în conexiune.
În cazul normelor în alb, precum cea reglementată la art. 297 alin. (1) C.pen., elementul completator poate fi preluat direct din actul normativ de forță juridică inferioară, fiind respectate exigențele de constituționalitate în măsura în care obligația este descrisă cu suficientă precizie, astfel încât destinatarii normei penale să aibă elementele necesare cunoașterii conduitei ilicite sancționate de lege.
În speță, obligațiile de serviciu încălcate de către făptuitorul Stelian Cristian Ion sunt prevăzute într-o normă de legislație primară, respectiv art. 37 alin. (2) din Codul administrativ care prevede că membrii Guvernului pot propune Guvernului proiecte de lege, în vederea exercitării dreptului de inițiativă legislativă al acestuia. Metodologia de elaborare și înaintare la Guvern a acestor proiecte de acte normative se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în temeiul legii. Legea la care se referă teza finală a art. 37 alin. (2) din Codul administrativ este Legea nr. 24/2000 privind elaborarea normelor de tehnică legislativă (art. 6, art. 7 și art. 9 citate anterior), iar metodologia la care trimite Codul administrativ este cea aprobată prin HG nr. 561/2009. Astfel, obligațiile de serviciu stabilite prin această din urmă hotărâre au un dublu izvor, respectiv o normă de legislație secundară – hotărârea de Guvern, dar și una de legislație primară, care a stabilit niște obligații pentru membrii Guvernului în activitatea de elaborare a actelor normative privind politicile publice, însă a delegat Guvernului sarcina de a le individualiza în mod expres potrivit politicilor statului și corespunzător fiecărui program de guvernare. Astfel, obligațiile de serviciu prevăzute în norma de trimitere de legislație primară și circumstanțiate în norma completatoare de legislație secundară (care asigură punerea în aplicare a normei de legislație primară, respectând limitele înscrise în respectiva normă) sunt suficient de clar descrise pentru ca destinatarii normei să cunoască cu suficientă precizie comportamentul obligatoriu, precum și conduitele interzise, sancționate de legea penală în baza art. 297 alin. (1) C.pen.
În raport de aceste argumente, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a constata că faptele descrise în actul de sesizare sunt prevăzute de legea penală, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 297 alin. (1) C.pen. în interpretarea dată prin Decizia nr. 405/2016 pronunțată de Curtea Constituțională a României.
Mai mult, prin Decizia nr. 757/2017, Curtea Constituțională a României a reținut că și actele de serviciu efectuate de funcționarii publici în elaborarea unor acte normative pot face obiectul unui proces penal în măsura în care funcționarilor publici, inclusiv celor cu rang de înalt demnitar, le este adusă o acuzație în materie penală cu privire la actele sau faptele săvârșite în legătură cu emiterea unui act normativ.
2. Prin decizia nr. 531/15.01.2021, primul-ministru al României, domnul Florin-Vasile Cîțu a dispus numirea făptuitorului Alexandru-Paul Dimitriu în funcția de secretar de stat în cadrul Ministerului Justiției. Ulterior, prin decizia nr. 113/09.02.2021, primul-ministru al României, domnul Florin-Vasile Cîțu a dispus numirea făptuitorului Ovidiu-Mircea Ursuța-Dărăban în funcția de secretar de stat în cadrul Ministerului Justiției.
La 21.01.2021, făptuitorul Alexandru-Paul Dimitriu, în calitate de secretar de stat în cadrul Ministerului Justiției a semnat Ordinul Ministrului Justiției nr. 197/C privind actualizarea numărului posturilor de notar public destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru anul 2020.
De asemenea, la 23.03.2021, făptuitorul Ovidiu-Mircea Ursuța-Dărăban, în calitate de secretar de stat în cadrul Ministerului Justiției a semnat Ordinul Ministrului Justiției nr. 1848/C privind actualizarea pentru anul 2020 a numărului posturilor de notar public destinate notarilor stagiari care vor promova examenul de definitivat.
Analizând atribuțiile celor doi făptuitori care au îndeplinit funcția de secretar de stat în perioada ianuarie-martie 2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a observa că, potrivit art. 8 din HG nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, conducerea și reprezentarea ministerului se exercită de către ministrul justiției și libertăților cetățenești. De asemenea, în baza art. 13 din același act normativ, în exercitarea atribuțiilor sale, ministrul justiției emite ordine și instrucțiuni scrise.
Atribuțiile de serviciu ale secretarilor de stat sunt prevăzute în art. 16-19 din HG nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, aceștia având în esență rolul de a coordona compartimentele administrative ale ministerului, precum și de a emite dispoziții și rezoluții scrise. În mod excepțional, secretarii de stat pot exercita atribuții de conducere, reprezentare și angajare a Ministerului Justiției numai printr-o delegare expresă acordată nominal prin ordin de ministru, în baza art. 11 din HG nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției.
În speță, cei doi făptuitori, în calitate de secretari de stat, au îndeplinit acte de serviciu ce nu intrau în atribuțiile lor, emițând ordine de ministru în lipsa unei delegări exprese a acestor atribuții din partea făptuitorului Stelian Cristian Ion, încălcând prevederile art. 11 din HG nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției.
Acțiunile ilicite săvârșite de cei doi făptuitori au produs o vătămare interesului destinatarilor ordinelor de ministru emise în mod nelegal, afectând credibilitatea și buna funcționare a Ministerului Justiției. Astfel, este atinsă stabilitatea posturilor conferite destinatarilor ordinelor de ministru, aceștia fiind expuși riscului ca, pe viitor, cele două acte administrative să fie desființate în instanțele de contencios administrativ, împrejurare care afectează în mod vădit prestigiul profesiei pe care o exercită, precum și buna desfășurare a activității notariale.
3. În raport de toate faptele anterior descrise și de normele penale incidente, solicităm Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să dispună în baza art. 305 alin. (1) C.proc.pen. începerea urmăririi penale in rem în vederea strângerii probelor pentru punerea sub acuzare a celor trei făptuitori indicați în denunț.
De asemenea, în baza art. 2941 C.proc.pen., solicităm efectuarea demersurilor necesare în vederea obținerii autorizației necesară efectuării în continuare a urmăririi penale față de făptuitorul Stelian Cristian Ion”, este ceea ce conține denunțul formulat de deputatul PSD Laura Vicol.
