Emil Boc a declarat ieri ca spiritul celor 322 de parlamentari care au votat pentru suspendarea presedintelui in 2007 nu a murit. Mai departe, presedintele PDL s-a multumit sa atace fosta guvernare liberala, neamintind nimic despre faptul ca falanga anti-Basescu cea mai agresiva a fost cea din interiorul PSD.
Mecanismul functionarii acestui tip de memorie selectiva este cat se poate de simplu. Atacarea intregului contingent "322" nu ar fi facut decat sa scoata in evidenta si mai mult postura stranie in care se afla acum liderul PDL. De sef al unui guvern in care partidul sau a ajuns sa lucreze cot la cot cu dusmanii de moarte, cu multi dintre oamenii pe care seful statului ii promitea trasi in teapa in Piata Victoriei.
Declaratiile electorale lipsite de vlaga ale lui Emil Boc sunt elocvente pentru problema mai larga de pozitionare pe care PDL o are in raport cu electoratul. Europarlamentarele nu sunt o miza majora in sine. Ele reprezinta insa poligonul perfect pentru simularea celei mai importante batalii politice care se da in Romania: prezidentialele. Iar, pana acum, PDL se poarta ca o armata care nu stie pentru ce si cine lupta, cine ii sunt aliatii si inamicii. Pe unii ii alieneaza, pe altii ii menajeaza. O armata golita de crez, de idei, prea labartata, prea eterogena, acceptand idealisti si mercenari la gramada, in care antimodelele au ajuns purtatoare de drapel, in timp ce generalii golesc magaziile de provizii.
In numele cui vorbeste PDL? Al celor care inca mai spera ca Romania poate avea o justitie decenta? Vorbeste prea incet si cam balbait. Evident ca este o lupta complicata sa-i aduci in fata tribunalului pe marii ticalosi si nimeni nu se asteapta ca ea sa fie castigata rapid si fara victime. Insa, chiar si in conditiile astea, se puteau face mult mai multe.
Prea a scapat usor din ghearele Parchetului toata gasca de la RAFO, intr-o vreme in care Botos si Talpes aveau intrare libera la Cotroceni. Prea usor au fost lasati sa iasa la pensie cu onoruri si plicuri grase generalii de casa ai pesedistilor in timp ce ministru la Interne era Blaga. Prea usor au trecut prin Guvern Codurile lui Predoiu, fara ca nimeni sa observe ca ele sunt un adevarat balsam pentru ingrijorarile marilor corupti.
Vorbeste PDL in numele clasei de mijloc, al romanilor care au mizat totul pe cartea economiei private? Vorbeste putin si prost. A intrat in jocul populist al PSD-ului si a ignorat faptul ca masurile pentru iesirea din criza a companiilor private trebuiau sa vina inaintea discutiilor despre marirea salariilor din sistemul de stat. Exact aceasta inversare de prioritati a adus in impas "singurul partid de dreapta", facandu-l sa acopere gaurile din buget cu putinele resurse care au mai ramas disponibile in economia reala. Asa a ajuns partidul care ar dori sa fie privit ca o alternativa la stanga sa imparta cu doua maini tichete de vacanta clasei muncitoare si, pe de alta parte, sa introduca impozitul minim obligatoriu pentru firme si sa interzica deducerea TVA la autovehiculele cumparate in leasing.
Deocamdata, PDL vorbeste coerent doar pe limba celor care vad in politica un mijloc de a pune mana pe o functie confortabila si banoasa. Se poarta frumos cu activistii sai, mai din topor sau mai sofisticati, are grija si de cei care lipesc constiincios afise si de cei ce scriu discursuri, si de pilele sefilor de filiale si de cei ce intorc la partid o parte din banii obtinuti din ridicarea masinilor parcate ilegal. Se descurca destul de bine si cu pedelizarea administratiei publice, oricum mult mai bine decat cu gestionarea mecanismelor de atragere a banilor europeni.
Din nefericire pentru PDL insa, strategia sa este perdanta. Nu va reusi sa bata niciodata PSD cu propriile arme: populism si cumparare de voturi. Urmasul direct al PCR are un avans de cativa zeci de ani. Pentru a obtine acele voturi in plus care sa-l detaseze clar de PSD, PDL ar trebui sa fie convingator in ochii celui mai pretentios electorat din Romania – cei care fie vad semne palpabile ca politicienii fac eforturi pentru a schimba lucrurile in interesul cetatenilor, fie refuza sa mearga la vot.
Nu intamplator, saptamana trecuta, secretarul general al PDL, Vasile Blaga, a declarat: "Daca nu castigam decisiv Capitala, nu castigam tara". Blaga vorbeste in cunostinta de cauza. Bucurestiul a fost orasul care si-a pus cele mai mari sperante in Basescu si in partidul sau, si tot Bucurestiul le-a aratat, anul trecut, cartonasul galben, preferand sa-l aleaga ca primar pe Oprescu. Blaga stie si de ce a pierdut. Pentru ca partidul sau nu a mai fost in stare sa-i convinga sa iasa la urne pe multi dintre cei care ii votasera in trecut. PDL risca acelasi lucru si la europarlamentare. Votul anti-PSD nu le mai este suficient. Iar pentru un vot pro-PDL s-ar putea sa fie prea tarziu.
