Boicotarea referendumului nu ar face decât să valideze ipocrizia USL şi să adâncească şi mai mult confuzia morală a societăţii româneşti. Chiar şi cu prelungirea orarului de vot până în miez de noapte, chiar şi cu înmulţirea secţiilor de vot în Constanţa lui Mazăre, cei care cred că democraţia trebuie apărată sunt obligaţi să meargă la vot. Pentru că miza referendumului nu este persoana lui Traian Băsescu, ci supravieţuirea statului de drept.
La referendumul de suspendare a preşedintelui din 2007 au participat puţin peste opt milioane de oameni, adică mai puţin de jumătate plus unu din numărul total de alegători. 74,5% au votat împotriva demiterii preşedintelui. Adversarii demiterii au calificat acest rezultat drept o victorie clară şi covârşitoare pentru Traian Băsescu şi pentru statul de drept. În schimb, susţinătorii demiterii – actuala USL plus UDMR şi România Mare – au calificat rezultatul drept o înfrângere ruşinoasă pentru Traian Băsescu, sub motiv că acesta nu ar fi reuşit să mobilizeze în favoarea sa decât o minoritate de aproximativ 30% din populaţia ţării. Absenteismul a fost interpretat în chip absurd drept un vot împotriva lui Traian Băsescu, ceea ce reprezenta o violare a logicii elementare şi a bunului simţ. În felul acesta ei au continuat să susţină în mod manipulator că referendumul ar fi confirmat ilegitimitate lui Băsescu. Or, cum acest sofism rudimentar a fost absurd, lipsit de bun simţ şi manipulator atunci, exact la fel ar fi şi acum dacă adversarii demiterii s-ar folosi de prezenţa la urne pentru a proclama caracterul ilegitim al rezultatului referendumului. Tot atunci, cei 322 s-au bătut pentru validarea referendumului cu majoritatea numărului de participanţi la vot chiar dacă asta însemna schimbarea regulilor în timpul jocului. Prin urmare, singura atitudine raţională şi corectă din punct de vedere moral este ca toţi cei care consideră că asistăm la o lovitură de stat să se prezinte la referendum, măcar pentru a-şi afirma principiile şi verticalitatea.
La referendumul din 2009, pentru parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, adversarii lui Băsescu şi ai reformei parlamentare şi-au schimbat radical „argumentaţia” utilizată în 2007 şi au susţinut vocal că pentru a fi validat, la scrutin trebuie să se prezinte 50%+1 dintre numărul de alegători. La referendum s-au prezentat 50,16% dintre alegători şi referendumul a fost validat. 77,78% au votat pentru unicameral şi 88,84% pentru 300 de parlamentari. Cu toate acestea, parlamentarii USL au refuzat să pună pe agendă modificarea Constituţiei, sub motiv că ar fi ilegim pentru că mai puţin de jumătate din populaţie ar fi votat „pentru”. Însuşi patriarhul PSD, Ion Iliescu, făcea următoarea declaraţie: „Ce înseamnă „vocea poporului”? Este folosită demagogic în cazul de faţă. Au participat 50% din alegători, din care jumătate s-au pronunţat pentru. Deci practic un sfert din populaţia ţării s-a pronunţat pe această chestiune, într-un context cu totul nepregătit. Un referendum se pregăteşte”. Lăsând la o parte minciuna subtilă cu „un sfert din populaţie” şi sugestia cu „pregătirea” referendumului (prin care se înţelege probabil, prelungirea orarului votării până târziu în noapte şi organizarea secţiilor de votare în hotelurile de la Mamaia ale lui Mazăre), se observă că, pentru USL, „vocea poporului” e bună în orice proporţie (chiar şi „nepregătită”) dacă este vorba de demiterea lui Traian Băsescu şi este ilegitimă şi „demagogică” dacă este vorba de diminuarea numărului de parlamentari sau de menţinerea lui Traian Băsescu în funcţie. Cum de această dată, în 2012, USL s-a răzgândit din nou şi a încercat din nou să schimbe regulile jocului din mers în privinţa validării referendumului, rezultă cât se poate de limpede pentru orice cetăţean onest caracterul profund imoral şi nedemocratic al stângii româneşti. Prin urmare, a boicota referendumul pentru menţinerea lui Traian Băsescu la Cotroceni ar echivala cu o demisie morală din partea celor care îl susţin pe preşedintele ales şi domnia legii. Scopul şi semnificaţia protestului împotriva modificării prin ordonanţă de urgenţă a legii referendumului nu a fost niciodată salvarea cu orice preţ a scaunului lui Traian Băsescu ci protejarea regulilor statului de drept de o agresiune fără precedent. Dacă ne imaginăm că Băsescu trebuie salvat „cu orice preţ”, atunci nu suntem cu nimic mai buni decât useliştii pentru că intrăm exact în logica lor, în virtutea căreia Băsescu trebuie demis „cu orice preţ”. Or întregul demers al celor pe care Crin Antonescu i-a calificat drept „criminali”, presă şi societate civilă, este să arate societăţii româneşti şi lumii că statul de drept şi democraţia nu trebuie sacrificate cu niciun preţ. Este cel mai bun motiv pentru a participa la referendum.
Nu are nicio relevanţă dacă preşedintele va câştiga sau va pierde acest referendum, pentru că nu Traian Băsescu este miza în această bătălie. După cum a demonstrat ieri raportul Comisiei Europene, miza fundamentală a acestei bătălii este salvgardarea statului de drept, a independenţei Justiţiei şi a destinului european al României, puse grav în pericol de tendinţele vădit totalitare şi izolaţioniste ale USL şi ale cuplului Antonescu-Ponta. Prin urmare, miza nu se joacă acum, ci la alegerile din toamnă. Până atunci se pot schimba multe, mai ales că nici măcar cei doi nu-şi vor permite până atunci să ignore chinga pe care tocmai le-a pus-o Europa fără să-şi asume riscuri uriaşe. Până atunci, consecinţele economice dezastruoase ale acestei crize constituţionale provocate din nimic vor începe să se simtă în buzunarele românilor, dintre care unii vor începe să se gândească de două ori înainte să rişte ostracizarea României în Europa. În sfârşit, o eventuală şi previzibilă înfrângere a lui Traian Băsescu nu înseamnă, pentru cei care sunt ataşaţi de actualul preşedinte, sfârşitul destinului său politic decât dacă va obţine un rezultat catastrofal. Orice rezultat undeva în jurul a 35% ar însemna o victorie morală pentru Băsescu şi o bună motivaţie pentru a se implica în campania electorală din toamnă. Or, cum bine ştiu cei de la USL, nu e o idee prea bună pentru ei să îl laşi pe Băsescu o lună în campanie electorală.
În plus, evenimentele halucinante din ultimele săptămâni au polarizat din nou societatea românească. Foarte bine. Încă un bun motiv pentru o participare cât mai masivă la vot. Măcar vom şti clar câţi mai cred în dreptate, domnia legii, democraţie şi integrare europeană în România şi de unde trebuie începută reconstrucţia.
