Biserica Ortodoxă Română este, în ultimii ani, într-un continuu proces de pierdere a încrederii pe care românii i-au acordat-o în mod tradițional. Dacă anul trecut, un institut de sondare a opiniei publice anunța că BOR a ajuns pentru prima dată la un nivel al încrederii din partea populației de sub 70%, tendința s-a păstrat și în 2014.
În octombrie, doar 62,4% dintre cei chestionați își mai exprimau acest sentiment față de Biserica Ortodoxă, potrivit unui sondaj INSCOP Research realizat pentru ziarul Adevărul. Mai mult, BOR, ca instituție, pare să piardă puncte de la o lună la alta. O măsurătoare similară din septembrie arătase că biserica se aflase la 63,4% din încrederea cetățenilor.
“România s-ar schimba mai repede dacă ar exista sancțiunea administrativă, nu doar cea penală”, mi-a declarat de curând un procuror anticorupție. Magistratul susținea că acolo unde oamenii legii nu pot dovedi o ilegalitate față de care există o suspiciune îndreptățită, ar trebui să intervină un mecanism de autoreglare a societății, care să se delimiteze de personajele asupra cărora nu mai există o încredere deplină.
Conceptul s-ar aplica cel mai bine, în momentul de față, tocmai Bisericii Ortodoxe Române, o instituție percepută tot mai mult ca un “stat în stat”, care disprețuiește regulile laice, în favoarea unora proprii, dar nu tocmai ortodoxe. Asta pentru că momentele în care conducerea BOR a tolerat personaje și acțiuni care au derapat de la misiunea sa creștină sunt, din păcate, deja prea multe.
Cel mai vizibil exemplu despre cum înțelege Biserica să-i acopere pe preoții care îi aduc rușine este cel al Arhepiscopului Tomisului, IPS Teodosie. Deși a fost primul înalt ierarh din istoria BOR urmărit penal, deși a fost acuzat cu dovezi că a cerut antedatarea unor documente oficiale, deși s-au scris zeci de articole despre modul cum a preluat abuziv mai multe parohii, distrugând destinele unor preoți, deși este temut și urât, în culise, de cei din subordinea sa, IPS Teodosie a scăpat de fiecare dată de consecințele faptelor sale.
Nu a existat nici măcar un moment “pericolul” de a fi schimbat din fruntea Arhiepiscopiei Tomisului, în schimb cei care au dezvăluit neregulile comise de IPS Teodosie s-au văzut nevoiți să plece fie din preoție, fie în alte localități, cât mai departe de Constanța.
Iar astfel de situații absurde se petrec și în alte zone ale țării, chiar și la nivele inferioare de conducere a bisericii. Există, fără îndoială, în Biserica Ortodoxă Română, numeroşi preoţi care ar vrea să o reformeze, care nu mai suportă să fie tot mai detestați de enoriașii cărora li s-au dedicat.
Însă se ciocnesc de sistemul dictatorial după care este construită conducerea acestei instituții religioase. Astfel, dacă un preot simplu nu se supune, justificat, deciziilor ierarhului locului, cum ar fi un episcop, riscă să fie interzis la a mai sluji și scos din parohia în care a activat, să spunem, 20 de ani.
Cunosc cazuri concrete de oameni care fie au fost nevoiți să treacă la greco catolici, fie s-au cumințit, după mai multe confruntări cu episcopia locală, tocmai din acest motiv.
De multe ori, mi-au spus unii dintre cei cu viziuni reformatoare, sunt pur și simplu obligaţi să ceară mai mulți bani de la enoriaşi, mai ales de când a devenit patriarh PF Daniel. Mi s-a relatat de cazuri în care preoţii de la sate au primit lumânări în loc de salariu, iar când au comentat, li s-a transmis să le vândă, că ăla e salariul lor.
Mai mult, li se cer bani pentru finanţarea trustului media tot mai megalomanic al Patriarhiei și, evident, pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Dacă nu se supun, li se comunică că nu sunt buni manageri – exact cuvântul ăsta – şi riscă iar să își piardă parohia.
Din cauza acestui sistem dictatorial, preoții care vor să recâștige încrederea românilor nu reuşesc să se unească, pentru a lupta cu actuala conducere BOR. Când s-a încercat crearea unui sindicat, din 32 de preoţi, câţi au fost de acord iniţial, în culise, la vedere a mai rămas doar unul, după ce asupra restului s-au făcut presiuni. Chiar şi prietenul bun al acestuia singur a trădat, de teamă.
În aceste condiții, rezultatul este unul singur: de la un sondaj de opinie la altul, tot mai puțini români își vor declara încrederea în Biserica Ortodoxă. Iar patriarhul și cei din jurul său nu vor înțelege de ce se întâmplă asta.
