Din inerţie…
Poate că ideea “magazinelor cu preţuri mici pentru pensionari” părea bună pentru unii, înainte să eşueze prima dată. Însă economatele au dat faliment, la fel cum înaintea lor a dat faliment întreg comerţul socialist. Totuşi, unii încearcă acum să scoată de la naftalină aceeaşi idee prăfuită, ca motor de marketing politic. De ce nu va funcţiona? Păi cum să vândă “mai ieftin” un stat care:
1. Negociază atât de bine achiziţiile încât cumpără cel mai scump kilometru de autostradă.
2. Negociază atât de bine preţurile de vânzare încât dă cel mai ieftin kilowatt către cei mai deştepţi băieţi, din buzunarele celor mai fraieri contribuabili.
3. E atât de priceput în propria specializare, birocraţia, încât nu reuşeşte să ia nici o zecime din fondurile europene.
4. E atât de priceput în eficientizarea procedurilor încât le cere contribuabililor să-şi ia “cazierul” de la o secţie de poliţie doar pentru a-l prezenta la altă secţie de poliţie.
5. Ştie să ţină costurile sub control atât de bine încât educaţia universitară a ajuns să coste 4000 de euro pe student pe an iar cea preuniversitară 1500 de euro pe elev pe an.
Vestea proastă este că toate pagubele vor fi decontate după alegeri, adică prea târziu. Vestea bună este că nici pensionarii nu prea mai cred aşa bazaconii.
