Într-o singură lună liderii USL au transformat România dintr-o ţară relativ stabilă şi echilibrată, cu o economie aflată în suferinţă, dar nu în pericol, destul de bine plasată în context european şi internaţional, într-o ţară în care instituţiile au fost zdruncinate din temelii, economia a intrat pe o pantă descendentă iar credibilitatea externă a fost sfărâmată în bucăţi. O ţară în genunchi.
Acest „iulie negru” va rămâne în istorie ca luna în care statul de drept din România a suferit una dintre cele mai violente agresiuni văzute vreodată, cu consecinţe politice şi economice atât de grave şi de profunde încât va fi nevoie de ani pentru a se reclădi ceea ce s-a dărâmat atât de fulgerător. Este firesc să ne întrebăm, aşadar, „De ce?”. De ce a declanşat USL procedura de demitere a preşedintelui acum şi nu după alegerile din toamnă, cum prevedea calendarul PSD? De ce a şters USL cu buretele separaţia puterilor în stat şi a recurs la reglementări ad-hoc, duşmanul cel mai redutabil al libertăţii şi statului de drept? De ce a torpilat USL credibilitatea şi legitimitatea singurului arbitru al jocului politic democratic, Curtea Constituţională, care, s-a văzut ieri, nu a rezistat presiunilor şi a amânat, în mod ridicol, să-şi asume invalidarea referendumului? De ce a torpilat USL legitimitatea democratică a referendumului, organizând un referendum despre care oricine ştia dinainte – inclusiv ei, pentru că din acest motiv au încercat să schimbe legea prin Ordonanţă de Urgenţă – că nu va întruni cvorumul necesar validării, batjocorind voturile celor care au crezut sincer (greşit, dar sincer) că dacă vor scăpa de Băsescu, vor scăpa de sărăcie? De ce a aruncat USL peste bord credibilitatea europeană şi internaţională a României acum, când Uniunea Europeană se pregăteşte să stabilească bugetul pe perioada 2013-2020 iar România trebuia să aibă o conduită impecabilă pentru a evita ca dorinţa unor ţări nordice de a închide punga fondurilor de dezvoltare şi de coeziune pentru ţările din Est să devină realitate? De ce are nevoie USL de o Românie în genunchi instituţional şi economic şi izolată de lumea civilizată?
Singurul răspuns pe care l-au oferit liderii USL – imediat după izbucnirea scandalului privind plagiatul şi după condamnarea lui Adrian Năstase – a fost să proclame, dintr-o dată, că „nu se poate coabita cu Traian Băsescu”. Foarte bine, dar nu se poate coabita în ce fel anume? Concret? Ce politici publice revoluţionare au promovat guvernul Ponta şi majoritatea USL care să fi fost obstrucţionate de Traian Băsescu? Ce măsuri economice şi sociale a luat guvernul Ponta, care să se fi lovit de opoziţia preşedintelui? Absolut niciuna! Şi atunci, ce sens are acest reproş privind coabitarea? Că Băsescu a contestat dreptul lui Ponta de a participa la Consiliile Europene iar Curtea Constituţională i-a dat dreptate? Ar putea fi un motiv de suspendare dar dacă Ponta îşi imaginează că i-ar fi putut minţi pe liderii europeni cu date economice false cu aceeaşi nonşalanţă cu care îşi minte publicul fidel de la Antena 3, atunci înseamnă că trăieşte într-un univers fantastic. Consiliul European nu este studioul Antenei 3 iar după ce s-a fript cu ciorba à la grecque, Uniunea Europeană nu mai înghite şmecherii balcanice ieşite din pixul marilor noştri economişti ai redistribuţiei nimicului.
Singurul răspuns rezonabil pe care îl putem da este că nu se poate coabita cu Băsescu pentru ceea ce USL plănuieşte să facă de acum înainte. Scopul ultim al grupurilor de interese din USL şi din spatele USL este accesul neîngrădit la resursele statului în vederea jafului. Cum scrie Lucian Croitoru în excelentul studiu publicat joi, „Obiectul jafului (din ultimii 23 de ani din România n.n.) a fost libertatea economică, adică «libertatea de prospera în interiorul unei ţări fără intervenţia guvernului sau a unei autorităţi economice». Astfel s-a redus libertatea în ansamblu, cea mai de preţ valoare a omului şi baza prosperităţii şi civilizaţiei occidentale. Jefuitorii sunt moştenitorii politici ai Partidului Comunist Român…”.
Cu siguranţă, PDL nu este un partid de îngeri porniţi la război sfânt şi îşi are partea lui de corupţi, dar toate reformele făcute începând din 2005 în Justiţie au acelaşi efect fundamental: Stoparea Jafului. Acesta este şi motivul pentru care UE ne-a impus Mecanismul de Cooperare şi Verificare. „Moştenitorii politici ai fostului Partid Comunist Român” nu vor o Justiţie independentă pentru că, în condiţii de libertate economică, economia românească ar fi dominată de actori care ar juca după regulile capitalismului occidental, nu după legile mafiote ale clientelismului oligarhic pe care îl vedem, de exemplu, în Rusia. Din acelaşi motiv, USL nu îşi doreşte domnia legii şi stat de drept în România şi, de aici, acordul de desfiinţare a CCR, DNA, ANI şi CNSAS. Şi tot din acest motiv USL nu doreşte o integrare reală a României în Uniunea Europeană, motiv pentru care nu le pasă cu adevărat dacă România primeşte sau nu fonduri europene şi nu dau doi bani pe ceea ce spune Barroso sau Merkel. Nu Europa şi Occidentul sunt direcţia în care vor să ducă ei România.
Traian Băsescu nu este un om fara de greşeală. Marea lui greşeală este una veche de când lumea şi a fost exprimată elocvent de Lord Acton: „În toate timpurile, prietenii libertăţii au fost rari iar triumful ei s-a datorat minorităţilor care au câştigat asociindu-se cu auxiliari ale căror obiective au fost adesea diferite de ale lor, iar această asociere, care este întotdeauna periculoasă, a fost uneori dezastruoasă pentru că le-a oferit oponenţilor temeiuri juste pentru opoziţie şi pentru că a aprins disputa asupra prăzilor în momente de succes”. Cu toate acestea, Traian Băsescu rămâne un prieten al libertăţii. USL sunt prietenii tiraniei şi de aceea preferă o Românie în genunchi.
