De câtă informare e nevoie ca să votezi “corect” gazele de şist?

Avem deja două site-uri care ne informează despre gazele de şist iar cel mai optimist e făcut din bani europeni. Având în vedere experienţa cu Bechtel şi permeabilitatea administraţiei autohtone la “cointeresare”, întrebarea corectă nu este „cât de sigură e exploatarea gazelor de şist?” ci „cât de sigură poate fi în Romania?”.

Agenţia Natională pentru Resurse Minerale (ANRM), instituţia care se ocupă de coordonarea activităţilor de explorare şi exploatare a resurselor naturale din România, a primit recent o finanţare de la Comisia Europeană pentru un proiect de informare a cetăţenilor privind gazele de şist. În decembrie anul trecut avuseseră loc mai multe referendumuri locale în judeţul Constanţa, cei prezenţi exprimându-se ultra-majoritar împotriva exploatării, deşi numai referendumul din Costineşti a reuşit să îndeplinească cvorumul de 50% plus 1 (cam ce s-a întâmplat şi la  referendumul de suspendare a Preşedintelui). Poate că  cetăţenii din zonele vizate de exploatări nu erau bine informaţi când au votat anul trecut şi e nevoie de actualizarea bazelor lor de date mai ales că lucrurile s-au mai schimbat între timp. Reprezentanţii actualei puteri încurajau atunci protestatarii din Bârlad, mărşăluiau împreună cu ei, erau ecologişti. Ajunşi la putere lucrurile s-au nuanţat; nici premierul nu mai are dubii acum privind gazele de şist. 

Am cerut de la CE detalii despre grantul ANRM şi am aflat că este vorba de 60.000 euro, valoarea întregului proiect fiind de 120.000 (60.000 euro a pus ANRM, cofinanţare 50%).  Din aceşti bani s-a construit un site (infogazedesist.eu),  se vor organiza două dezbateri publice pe final de an la în Bârlad şi undeva în Dobrogea (poate la Costineşti, că va fi extra-sezon) iar potrivit directorului de proiect, de aceşti bani se vor cumpără în plus sondaje de opinie, se vor tipări cărţi şi pliante. Nu mi s-a răspuns când am întrebat cum se vor cheltui aceşti bani defalcat (cât ar putea costa de pildă să faci un website?).

Exista însă un site “concurent” (gazedesist.ro), realizat de Grupul de Iniţiativă a Societăţii Civile Bârlădene. Pe site-ul ANRM, ce ţine de gazul de şist e roz. Nu sunt dileme, îndoieli, provocări de rezolvat. Chestia e sigură, studiile aduse spre lămurire o demonstrează. Tot cu studii vine însă şi gazedesist.ro, de data asta arătând contrariul, semnele de întrebare sunt la locul lor, riscurile sunt bine evidenţiate. Pe cine credeţi? Nu aveţi decât să comparaţi, să cântăriţi şi …să votaţi la următorul referendum local. Asta dacă se va mai organiza unul. Spre deosebire de Statele Unite, unde proprietarul decide cum utilizează terenul, în anumite coordonate fixate de stat, în România gazul de şist e proprietatatea întregului popor. Şi când îi arăţi poporului factura la gazele normale cu preţuri tot mai liberalizate, oare ce-o să voteze? Ghici ghicitoarea mea, vorba cuiva. 

Întrebarea de 100 de puncte este însă alta: va fi Chevron un fel de Bechtel? Vom lua teapă şi cu mediul cum am luat cu autostrada? Bechtel nu e sinonim cu supraevaluarea, a construit şi autostrăzi relativ decente prin vecini (vezi Albania, Croaţia), marile companii sar peste cal doar când corupţia şi indolenţa autorităţilor locale le invită. Iar asta e până la urmă principala îngrijorare privind Chevron. Dacă cei care verifică respectarea standardelor de mediu ar fi oameni decenţi, imuni la presiuni politice şi promisiunea unor comisioane, oamenii din Bârlad, Costineşti, Mangalia ar putea să doarmă liniştiţi. Tot liniştit a dormit însă bugetul de stat şi din el au zburat 1,4 miliarde de euro pentru mai puţin de 60 de kilometri de autostradă Bechtel. Întrebarea nu este dacă exploatarea gazelor de şist poate fi sigură, ci dacă va fi sigură în România? Iar răspunsul onest este „da, exploatarea ar putea fi sigură prin alte părţi. În România, poate”. Din păcate, funcţionarii permeabili la spăgi din ţara asta nu trebuie să pună ştampila doar pe proiecte de exploatare a unor perimetre izolate, slab populate, eventual doar de căprioare. E vorba însă de Litoral, o zonă intens călcată de turişti în sezonul de vară, chiar dacă pare greu de înţeles pentru bugetarii care petrec în Monaco.. Nu te poţi juca cu zona asta, chiar dacă în curând vom auzi că şi „oamenii din Costineşti nu vor decât să munceasca”.

Şi încă ceva. Franţa respinge gazele de şist, Angela Merkel a promis după dezastrul de la Fukushima să închidă mare parte din centralele nucleare din Germania. România, în căutarea „independenţei energetice”, se pregăteşte să dea undă verde gazelor de şist şi vrea două noi grupuri ale centralei de la Cernavodă. De ce să produci riscant acasă, în inima Europei, când poţi cumpăra din România, mai ales că proştii aia nici din redevenţe nu ştiu să profite? România a furnizat până la debutul crizei mână de lucru ieftină în Europa, acum a venit poate momentul să ofere şi energie ieftină. „Ieftin”e însă o noţiune relativa, mai ales când o treci consecutiv prin filtrul puterii de cumpărare din Vestul şi Estul Europei. Când poţi exporta gazele de şist în Vest, preţul lor ar putea fi mai mic poate doar în comparaţie cu gazul rusesc, nu neapărat şi cu cel românesc (a, dacă gazele de sist ar fi mai ietine decât cele extrase din Marea Neagră, s-ar mai apuca OMV & Exxon de treabă? Că doar avem gaze de sist pentru mai multe zeci de ani, cum arată nişte studii americane)