Dupa izbanda de luni, cand au reusit sa impuna, prin vot, modificarea Legii referendumului, pesedistii lui Geoana se cred deja pe cai mari. Sunt convinsi ca acum vor da marea lovitura. De data asta, Traian Basescu nu are cum sa mai scape. I-am gasit ac de cojoc, sustine senatorul Iorgovan, care incearca sa maximizeze sansele actiunii pesediste. Convingerea unanima a social-democratilor este ca tot electoratul sustine demersul PSD pentru ratiunea demiterii “presedintelui jucator”. Discursul celor mai importanti lideri are echivalentul unui adevarat rechizitoriu impotriva lui Traian Basescu. Niciodata nu am vazut la pesedisti o astfel de euforie generala nascuta dintr-un conflict izbucnit in interiorul Aliantei. Nu la argumentele suspendarii ma refer, toate discutabile, ci la exercitiul demiterii in sine, care ar putea compromite grav imaginea PSD daca finalul va fi altul decat cel asteptat de Iliescu, Geoana si compania. Fostul partid de guvernamant vrea sa para in ochii electoratului altceva decat este in realitate. Manipuleaza opinia publica printr-un demers politic considerat, chipurile, de capatai pentru viata cetatenilor acestei tari! Ignora pe fata scaderea dramatica din sondaje, doar 16 la suta, angajandu-se intr-o lupta plina de riscuri. Logica potrivit careia daca PNL si PD se cearta este musai sa castige PSD nu va conduce la acumularea de procente. Mircea Geoana nu este capabil sa inteleaga ca recuperarea terenului pierdut de PSD nu poate sa se produca doar pe “spinarea inamicului”. Si nici prin aliante de conjunctura cu alte formatiuni politice dispuse sa se faca frate cu dracu’ pana trec puntea. In Comisia juridica a Camerei Deputatilor conservatorii le-au dat o mana de ajutor pesedistilor, este adevarat, la fel ca peremistii si liberalii, insa PC nu a semnat lista PSD-PRM pentru suspendarea presedintelui, fapt ce ar trebui sa-i avertizeze pe conducatorii PSD. Daca si peremistii o dau cotita, tot ce se poate, ii vom vedea pe social-democrati fara ”spate” in actiunea de a lovi in adversarul lor de la Cotroceni.
Nu ma preocupa acum fundamentele tehnice si teoretice prin care se argumenteaza necesitatea suspendarii. Basescu a facut cateva gafe in ultimul timp. L-am criticat si l-am avertizat ca isi va rupe gatul daca va continua sa confunde Cotroceniul cu puntea petrolierului “Biruinta”. A actionat insa pripit, ca un incepator, crezand ca arma sa secreta – Elena Udrea – va face prapad in tabara liberalilor. Vacs. Biletelul cu ajutorul caruia a dorit sa-l ingenuncheze pe premier nu a folosit deloc. Dimpotriva, i-a provocat lui Basescu o izolare in cercul propriilor sustinatori. I-am urmarit reactiile in timpul vizitei de la Iasi si am constatat ca presedintele a dorit “baia” de multime mai mult ca niciodata. A cautat imbratisarile si pupaturile ca pe o compensatie la greselile din ultima vreme.
Probabil ca lui Tariceanu i-a convenit. A marcat evenimentul ca pe un declin al presedintelui. A batut din palme, fiind cu gandul la actiunea de suspendare condusa de Geoana, de care nu s-a dezis public. A reactionat insa la hotararea PD de a candida singur la alegerile pentru Parlamentul European, pe care o considera “aproape o lovitura de gratie”. De participarea la vot a liberalilor din Comisia juridica n-a vorbit. In schimb a luat in serios ruperea Aliantei, ramasa fara viitor din motive mai noi sau mai vechi. Vinovati sunt democratii, evident, pentru ca au tradat electoratul, anunta premierul profund socat de naivitatea PD. Consternarea este asadar generala. Urmeaza o campanie dura. Daca se va merge in continuare de-a-mboulea, ma tem ca toti vor avea de pierdut. Alianta este deja plina de petice, iar PSD se afla sub perfuzii de doi ani.
