Parafrazand titlul unui film de real succes care a aparut anul trecut, trecem la fotbal si la ciudata sentinta pe care a confirmat-o Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) in ceea ce-l priveste pe Adrian Mutu. Nu vreau, nici pe departe, sa-l apar pe Mutu sau sa scriu despre injustetea deciziei luate de judecatorii de la Lausanne, insa e clar ca ceva scartaie in acest caz, iar speculatiile unora, despre care vom scrie mai jos, par a primi destule puncte de sprijin.
Teoretic, Mutu are de platit celor de la Chelsea peste 17 milioane de euro pentru ca a consumat cocaina. Bun, sa plateasca! Daca i-a trebuit "coca", sa plateasca! Numai ca acest caz nu e atat de simplu pe cat pare. Lucrurile stau cu totul altfel pentru ca, dupa ce a platit deja o data pentru gestul sau fiind suspendat de FIFA timp de mai multe luni, Mutu a fost concediat unilateral de cei de la Chelsea! Ceea ce deschide un alt caz, o alta discutie.
Nu Mutu a parasit Chelsea de capul sau, "drogat" fiind, pentru ca englezii sa ii ceara despagubiri, ci invers. El a fost dat afara dupa ce isi ispasise pedeapsa pentru consumul de cocaina, iar cel mai normal lucru, in opinia mea, ar fi fost ca el sa fie cel care da in judecata Chelsea pentru despagubiri, dat fiind ca a fost concediat abuziv. Numai ca lucrurile au stat altfel.
Foarte interesant ar fi de aflat cum a ajuns Chelsea la suma de 17.173.990 euro. Cum a calculat? S-a gandit la cate tricouri cu Mutu s-ar fi vandut sau nu s-ar mai fi vandut in trei ani, opt luni si sase zile, sa zicem? Cati bani le-a "mancat" Mutu londonezilor cand nu priza cocaina? Cati spectatori nu au mai venit pe stadion pentru ca echipa avea un jucator care consumase cocaina? De cate goluri a fost privata Chelsea? Dar golul, golul cat a costat?
Cazul Mutu este primul din istoria fotbalului in care un jucator trebuie sa plateasca daune unui fost club pentru ca ar fi produs daune respectivei grupari. In spatele deciziei TAS se pare ca sta insa o alta manevra, iar Mutu nu se doreste a fi altceva decat un exemplu pentru jucatorii care nu duc o viata sportiva prea ordonata. Acum, sub amenintarea acestui precedent, fotbalistii – si nu numai – se vor gandi de doua ori atunci cand se vor dopa, cand vor conduce masina in stare de ebrietate sau cand vor fi prinsi noaptea in vreun club. si asta, pentru ca gruparea de care apartin ii va putea concedia unilateral si apoi va putea cere chiar despagubiri. E clar, nimeni nu aproba astfel de practici, numai ca la fel de adevarat este faptul ca acesti sportivi platesc o data atunci cand, prinsi fiind, sunt suspendati sau amendati de forurile competente, deci cazul ar trebui inchis in acel moment. Cazul Mutu deschide drumul insa pentru o a doua sanctiune.
TAS, UEFA si alte institutii ale sportului, in general, si fotbalului, in special, vor sa stopeze valul de "emancipare" a jucatorilor, care au inceput sa castige sume exorbitante, atragand invidia tuturor. Procesul de "curatare" a fotbalului va avea ca punct de plecare cazul lui Mutu.
Daca Mutu va reusi pana la urma sa se inteleaga cu Chelsea, iar cazul va fi inchis – exista informatii confirmate despre contacte care au loc intre cele doua parti –, sunt in stare sa fac un pariu: in scurt timp, forurile mondiale vor avea pe masa si vor da o rezolvare similara unui alt caz. E nevoie de un precedent, iar numele nici nu mai conteaza. Sa fie fotbalist, sa fie cunoscut si la mijloc sa fie o gramada de bani. E suficient.
