Cu prilejul Zilei Internaţionale a Femeii, două dintre femeile de succes ale Constanţei ne dezvăluie cele mai frumoase şi inedite amintiri legate de 8 martie.
Una dintre invitatele ediţiei de sud-est a ziarului România liberă este consultantul artistic al Teatrului de Stat Constanţa, Anaid Tavitian. Omul de cultură ne-a spus că statutul de femeie nu a constituit un impediment în cariera sa. Dimpotrivă, a existat uneori un soi de protejare, în sensul bun al cuvântului, inspirată de statura minionă a specialistului în teatrologie. Apoi, ceea ce ar trebui să ne caracterizeze pe toţi ar trebui să fie bunul simţ şi politeţea.
Copilul Anaid a făcut cunoştinţă cu actorii încă de la vârsta de cinci ani, ca spectator. Când a intrat oficial în „lumea specială a teatrului”, după cum a ţinut să sublinieze, avea 22 de ani. „Puţini oameni au şansa extraordinară de a petrece 35 de ani într-o instituţie de cultură, neîntrerupt. Prin repartiţie guvernamentală am ajuns la Constanţa şi nu am să uit niciodată prima mea zi în care am venit la teatru.Teatrul a fost a doua mea familie. Copil fiind, veneam la teatrul de păpuşi, adusă de mama, după aceea, în anii de liceu adoram acele matinee şcolare. Deci venirea mea în teatru nu a fost într-un loc necunoscut”, rememorează constănţeanca.
Fasole la masa festivă
Şi ziua de 8 martie ocupă un loc special în sufletul artistei născută chiar de Ziua Copilului, pe 1 iunie. Bucuria primirii unor cadouri sentimentale sau ospeţele organizate între colegi sunt repovestite cu dor. „Fiind cea mai tânără mi se dădea un cadou mai special, împachetat mai frumos. Aveau grijă colegii să mănânc şi să mi se aducă în farfurie tot ce era mai bun. 8 martie se organiza în teatru. În 35 de ani de activitate cred că o dată sau de două ori s-a organizat această sărbătoare în afara teatrului”, îşi aminteşte Anaid. Şi pentru ca doamnele din teatru să fie cu adevărat răsfăţate, Ziua Femeii era pusă la cale de către reprezentanţii sexului masculin care puneau pe masă bucate gătite de ei înşişi. Astfel apare în meniul de sărbătoare…fasolea. „Aveau grijă băieţii să gătească atât cât se pricepeau ei. Ţin minte că vreo patru ani de zile am mâncat întotdeauna fasole, bătută sau salată, deoarece colegul care se ocupa asta ştia să facă”, a completat omul de teatru.
Un cadril special
Din tolba de amintiri poznaşe face parte şi un alt moment. O petrecere a unei zile de 8 martie ţinută în foaierul Teatrului de Dramă de odinioară, actualmente Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”. „Într-un an urma să fie o premieră şi am rămas cu colega mea să lucrăm în birou. Petrecerea deja începuse. Tocmai se instalase interfonul, deci puteai să comunici cu birourile. Şi şeful nostru de atunci ne-a ţinut să mai lucrăm, deşi era 8 martie, iar toate colegele erau jos la petrecere. Veneau colegii la interfon să-l roage pe şeful să ne lase să coborâm. Până la urmă am coborât. Petrecerea era în toi. Cum am intrat pe uşă trei colegi deodată m-au invitat la dans. Şi am încropit un fel de cadril cum se mai vede acum în filme, pentru că sunt paşii aceia foarte elaboraţi. Dansezi numai ţinându-te de mână. S-a făcut un cerc în jurul nostru şi s-a aplaudat. Deci am amintiri frumoase, dar nu stăteam foarte mult pentru că de 8 martie se cununaseră părinţii mei şi atunci plecam puţin mai devreme pentru a lua toţi trei masa acasă. Deci întotdeauna 8 martie are pentru mine o semnificaţie dublă”, mai spune Anaid Tavitian.
De 8 martie, în comunitatea armeană
În ultimii ani, 8 martie este sărbătorit în comunitatea armeană de la malul mării. „Doamnele sunt tratate ca nişte adevărate prinţese. În momentul în care ne adunăm toate şi suntem aşezate la mese vin domnii şi ne oferă un buchet de flori şi un mic dar, ne urează lucruri frumoase. De doi-trei ani de zile petrec ziua de 8 martie cu doamnele şi domnişoarele din comunitatea noastră. Este o întâlnire foarte frumoasă”, a conchis consultantul artistic al Teatrului de Stat.
A doua invitată a noastră, o prezenţă la fel de plăcută, este directorul Muzeului de Artă din Constanţa, dr. Doina Păuleanu, care ne-a dezvăluit câte ceva din atmosfera lui 8 martie de data aceasta din culisele muzeografilor. „Pentru noi ziua de 8 martie în muzeu a fost întotdeauna o bucurie. Când eram în dispoziţie, sărbătoream, ne adunam, încropeam o masă, chiar şi atunci când lucrurile erau mai complicate. Astăzi colegele mele preferă să le dau liber pentru că îşi mai rezolvă problemele acasă. Înainte obişnuiam chiar uneori să mergem la câte un restaurant. Era plăcut, agreabil”, spune criticul de artă. Doina Păuleanu a terminat în 1971 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia Istoria şi Teoria Artei. Adoră să-şi facă meseria. Aşa se face că nici nu ştie când au zburat cei 43 de ani de activitate…
O femeie fericită
„Nu am simţit a fi un impediment faptul că am fost femeie. De altfel, eu sunt Berbec, şi am suficiente resurse de a înfrunta tot ceea ce înseamnă întâmplările vieţii . Iată aşadar că am fost compatibilă cu profesia pe care mi-am ales-o din pasiune şi am făcut-o în continuare cu extrem de multă bucurie. Pentru mine, cea mai mare fericire este să vin la muzeu, să revăd lucrările, să mă gândesc la ameliorarea lucrurilor pe care le realizez, să scriu, să gândesc manifestări expoziţionale, să le deschid, să vernisez. Îmi plac foarte mult toate aceste lucruri care ţin de profesia mea şi aş putea spune că sunt o latură a vieţii mele fără de care chiar nu aş putea trăi”, este de părere specialistul în artă. Cu aceeaşi emoţie, sunt decantate amintirile unei profesii sensibile. „Munca într-un muzeu de artă presupune un anume tip de abordare care se potriveşte mai bine unei femei decât unui bărbat. Apoi, salariile în muzee sunt foarte mici şi atunci sigur că pentru o femeie care are familie şi care poate fi susţinută, a sta la muzeu şi a lucra, a face cercetare sau a face expoziţii, pot să ţină şi de o latură a bucuriei estetice, de cea a unei pasiuni şi chiar a unui hobby”, subliniază dr. Păuleanu, un om dăruit cauzei femeilor.
Un gând de primăvară
„Să aibă încredere în ele pentru că toate sunt frumoase, curajoase, puternice. Fiecare pas pe care îl fac să fie sub semnul culorilor, miresemelor şi al luminii primăverii”. Anaid Tavitian
„Sunt o mare admiratoare a femeilor, cu tot ce reprezintă ele, cu tot ceea ce înseamnă în plan familial şi social, în toate resorturile şi rosturile societăţii. Mă bucur că am ocazia să le transmit tuturor doamnelor un călduros început de primăvară, să le fie viaţa o primăvară la fel de frumoasă ca vremea pe care o aşteptăm şi mă bucur că această sărbătoare a doamnelor s-a extins cumva între 1 şi 8 martie. Sunt zile în care suntem răsfăţate şi privilegiate şi în care ne simţim bine”. Doina Păuleanu
