27.3 C
București
duminică, 19 septembrie 2021

Cum au batut Olteanu si Vacaroiu la o usa inchisa

Nicolae Vacaroiu si Bogdan Olteanu au adresat o scrisoare presedintelui Parlamentului European, unde se plang de atitudinea Comisiei Europene fata de Legislativul nostru. Cei doi sunt nemultumiti pentru ca CE "isi permite – contrar prevederilor Tratatului constitutiv – sa critice un parlament national".
Vacaroiu si Olteanu dau dovada cel putin de ignoranta si lipsa de tact. Mentioneaza Tratatul constitutiv al UE (care?) fara a da amanunte. Nu exista nicaieri un articol care sa interzica Comisiei sa critice un parlament national. In schimb, tratatele obliga Comisia sa se asigure ca statele membre respecta obligatiile pe care si le iau. Iar Romania si-a luat cateva obligatii in ce priveste anticoruptia atunci cand a intrat in UE. Comisia nu doar ca poate, dar are obligatia sa vegheze la modul in care aceste obligatii sunt respectate. Iar daca Parlamentul este cel care se interpune in mersul dosarelor de coruptie, Comisia nu are cum sa ocoleasca acest aspect.

Interventia celor doi atinge ridicolul cand se lauda ca au convocat sesiuni exraordinare pentru discutarea respectivelor dosare. Dar nu rapiditatea era problema, ci actul in sine, anume ca Parlamentul a intervenit cu un vot politic asupra unor dosare judiciare.
Cei doi pot spune ca a fost decizia Curtii Constitutionale ca Parlamentul sa dea aviz pentru urmarirea fostilor ministri. Un argument irelevant. Parlamentul Romaniei isi putea demonstra buna-credinta pur si simplu refuzand sa dezbata dosarele in sine si votand pozitiv, pentru a le trimite in justitie. Ar fi stabilit si un bun precedent: pe viitor, desi interpretarea stupida a Curtii ne obliga sa dam aviz, noi vom da automat vot pozitiv si vom trimite rapid dosarele in instanta. Nici nu au luat in considerare aceasta varianta, au discutat acuzatiile pe fond si acum se lauda ca au facut-o foarte rapid.

In al doilea rand, interventia este inabila politic. La Bruxelles domneste in mod limpede opinia ca Romania a tras UE pe sfoara. I-am pacalit cat de cat cu anticoruptia pana la 1 ianuarie 2007, apoi am demontat institutiile si mecanismele in care Comisia a investit bani si credibilitate. Totusi, daca e cineva la Bruxelles care mai spera, atunci este tocmai Comisia, care  functioneaza inertial: tot am investit credibilitate in Romania si am recomandat primirea in 2007, sa salvam ce se mai poate salva.
Am terminat recent dizertatia pentru masteratul de la London School of Economics, unde am tratat exact tema influentei UE asupra anticoruptiei din Romania. Din interviuri si studierea presei europene, am fost si eu mirat cat de criticata e Comisia pentru esecurile Romaniei. Iar cele mai virulente critici se manifesta tocmai in Parlamentul European. Daca Vacaroiu si Olteanu au sperat sa gaseasca un spirit de solidaritate parlamentara pe acest subiect, au gresit profund.

 

De pilda, Comisia a avut la dispozitie o evaluare intocmita de procurorul belgian Willem De Pauw. Expertul angajat de Comisie era devastator la adresa involutiilor de dupa 2007, aratand ca politicienii romani, pur si simplu, au premeditat rasturnarea tuturor mecanismelor anticoruptie convenite cu UE. Comisia a tinut insa in sertar aceasta evaluare si a preluat doar cateva concluzii foarte diluate in raportul asumat oficial. Inevitabil, miscari de acest gen sunt interpretate la Parlamentul European drept slabiciuni ale Comisiei. Chiar si socialistii europeni, unde PSD are ceva influenta pe alte teme (dar credibilitate minima in ce priveste coruptia), s-au cam saturat. Presedintele si vicepresedintele grupului au facut cateva declaratii fara echivoc in acest an.

Tot mai multe voci de acolo cer activarea clauzei de salvgardare si e evident acum ca la Comisie se trage de timp pana vor gasi o solutie de prelungire a mecanismului de supraveghere. E cea mai rezonabila solutie pentru Romania. Daca decizia finala ar fi luata acum, nu ar exista argumente pentru neactivarea clauzei. Scrisoarea lui Vacaroiu si Olteanu ar putea oferi un bun prilej europarlamentarilor care se simt trasi pe sfoara sa deschida subiectul si sa intrebe inca o data Comisia de ce nu recomanda activarea clauzei. In loc sa trimita scrisori jenante si sa puna paie pe foc, Parlamentul nostru ar face bine sa dea semnale serioase ca a inteles mesajul prietenilor de la Comisie. De pilda, in aceste zile ar putea sa retraga sprijinul politic pentru Alice Draghici, membra in organismul de supraveghere a Agentiei Nationale de Integritate.

 

Presa spune ca doamna Draghici este avocata lui Serban Bradisteanu, tocmai omul pentru care ANI a facut primul dosar de confiscare a averii. Doar faptul ca poti sa fii avocatul unuia pe care institutia controlata de tine il ancheteaza ar starni hohote la Bruxelles. De parca nu era de ajuns, Alice Draghici s-a prezentat la sediul ANI si a facut scandal, amenintand cu concedieri daca nu e inchis cazul. Daca Senatul Romaniei nu ii cere urgent demisia, primul caz al ANI incepe cum nu se poate mai prost.

Ultima oră
Pe aceeași temă