Am asteptat cu interes documentul oficial de suspendare a presedintelui. Am fost tare curios cum vor depasi juristii PSD barierele care fac suspendarea un proces exceptional si dificil din punct de vedere constitutional. În primul rand, faptul ca e nevoie de ”fapte grave” care aduc atingere Constitutiei si, in al doilea rand, imunitatea constitutionala pentru declaratiile politice emise de presedinte. În plus, existau cele trei precedente ale Curtii Constitutionale care confirma aceasta imunitate: in 1994, prin respingerea actiunii de suspendare a lui Ion Iliescu, Curtea a confirmat imunitatea prezidentiala pentru declaratii privind justitia; decizia din 2004 care ii permitea aceluiasi Iliescu sa participe la campania electorala (deci mai mult decat declaratii); in fine, decizia din 2005, unde Curtea spunea ca declaratiile presedintelui Basescu privind schimbarea presedintilor Parlamentului sunt acoperite de imunitate.
Imunitatea constitutionala si precedentele Curtii faceau cazul PSD greu de sustinut. Iar juristii partidului au incercat sa le ocoleasca prin niste artificii atat de puerile incat imi inchipui ce distractie trebuie sa fie acum prin facultatile de Drept pe unde pozeaza in parinti si aparatori ai Constitutiei.
Documentul spune ca imunitatea se aplica “tinandu-se seama de specificul functiei de presedinte”. Este un argument in cerc (vicios): noi, PSD, spunem ca exista o anumita fisa a functiei prezidentiale, iar imunitatea se aplica in functie de aceasta fisa, creata prin interpretarea Constitutiei de catre noi. Daca citim cele 25 de pagini ale documentului, vedem ca, in viziunea PSD, presedintele nu are voie sa spuna si sa faca mai nimic: nu poate sa critice Parlamentul, Guvernul, partidele sau justitia, nu poate sa aiba initiative diplomatice, nu poate sa se refere la programul electoral cu care a fost ales, nu poate sa comenteze nici macar politicile Guvernului pe care l-a adus la putere. Cum imunitatea ar trebui sa “tina seama de specificul functiei”, practic PSD spune ca imunitatea nu exista. Simplu. Si absolut aiuristic.
A doua metoda de eludare a imunitatii: presedintele poate fi suspendat pentru “fapte grave”. Însa documentul se refera la declaratii publice ale lui Traian Basescu. Declaratii cu care poti sa fii sau nu de acord. PSD are tot dreptul sa spuna ca Basescu greseste, ca nu are dreptate, ca bate campii etc. Însa nu orice declaratie criticabila politic este o fapta grava anticonstitutionala. Dar exact asta spune PSD: dat fiind ca este vorba despre presedinte, declaratiile sale produc efecte, deci nu sunt declaratii, ci fapte.
Declaratii = fapte. Bineinteles, este o prostie din punct de vedere juridic-constitutional. Orice opinie poate produce efecte, dar asta nu o transforma in fapta. Si declaratia unui deputat poate produce efecte (de pilda, un ministru poate lua o anumita decizie ca urmare a acelei declaratii), dar asta nu ii anuleaza deputatului imunitatea constitutionala. De ce ar face-o in cazul presedintelui, care se bucura de aceeasi imunitate ca in cazul parlamentarilor?
Mai mult, daca aplicam consecvent logica PSD, atunci orice opinie poate fi atacata si pedepsita pentru efecte ce nu tin de cel care a emis opinia respectiva. Sa luam un exemplu pur fictiv. Sa spunem ca eu as scrie intr-un articol ca Antonie Iorgovan este un jurist de doi lei, un avocat specializat in intimidarea judecatorilor si un profesor jalnic. Sa ne imaginam ca domnul Iorgovan citeste opinia mea, face o criza de nervi si isi bate secretara. Se poate spune ca opinia mea a produs efecte asupra secretarei? Ca a devenit o fapta grava? Voi fi arestat pentru atac violent asupra secretarei domnului Iorgovan?
Vi se pare ca exemplul este absurd? Nu, e doar o aplicare consecventa a logicii PSD declaratie = fapta. Absurda este logica respectiva, nu exemplul.
Cristian Ghinea, publicist
