La întrebarea “Contează că România nu a obţinut cu 8 miliarde de euro în plus faţă de suma obţinută de Preşedinte la Bruxelles?” răspunsurile au fost:
Stelian Fuia, om de afaceri, ex ministru al Agriculturii:
„În primul rând, nu am avut niciodată cei 8 miliarde în plus! Propunerea Comisiei Europene reprezintă o propunere a comisarilor, un fel de cerere a miniştrilor din guvernul României pe care o centarlizeaza Dl Gherghina, la ministerul finanţelor! Asta nu înseamnă că Dl Gherghina şi are ceea ce toţi miniştrii doresc. Aşa şi aici, ceea ce doreşte Comisia Europeană nu este şi ceea ce statele membre sunt de acord sa contribuie. Propunerea Comisiei corespundea unui buget de 1075 miliarde euro, ori bugetul propus de statele membre este de 960 miliarde euro. Este un buget mai mic decat în exerciţiul financiar 2007-2013, cand avem 994 miliarde euro. Trei lucruri sunt importante:
1. în conditiile unei scăderi a bugetului UE, România a obţinut cea mai mare creştere de buget dintre ţările membre (18%).
2. România trebuie să fie capabilă să asigure din bugetul propriu cofinanţarea pentru acest buget. Altfel putem să avem şi un buget dublu, dacă nu avem forţq să îl cofinanţăm, este egal cu zero.
3. Facilităţile obţinute, corelate cu acest buget, care vor permite o absorbţie mult mai bună a acestor fonduri. Orice altă discuţie nu este decât demagogie politică! Să ne uităm la situaţia actuală a unor proiecte de investiţii din agricultură, în care oamenii au făcut investiţii dar la care decontările întârzie şi cu 4-6 luni, pentru că guvernul nu are bani de cofinanţare. Sau situaţia plăţilor pe suprafaţă, unde iarăşi sunt întârzieri faţă de anii trecuţi, deşi guvernul a primit o tranşă de 400 milioane euro, până în 4 Ianuarie”.
Daniel Constantin, ministrul Agriculturii şi Preşedintele PC:
“Înţelegem dificultăţile prin care trece Uniunea Europeană şi că s-a redus bugetul UE, recunoaştem că România a obţinut mai mulţi bani decât în intervalul 2007-2013, însă ştiu că ministerul meu de pildă, are cu 3 miliarde de euro mai puţin faţă de suma propusă iniţial de Comisia Europeană. Şi mi-ar fi prins tare bine cei 3 miliarde de euro, ca să modernizez mediul rural, care din păcate nu ne vor mai veni”.
Theodor Stolojan, ex-premier, europarlamentar PDL
“E o temă falsă indusă cu bună ştiinţă din păcate de primul ministru al României, pentru că o asemenea cifră ca cea anunţată de prim-ministru, de 48 miliarde, n-a fost niciodată pusă în circulaţie publică, ci cel mult ea trebuia pusă în legătură cu prima propunere făcută de Comisia Europeană care avea un buget de 1075 miliarde şi nu de 960 miliarde. Bănuim că se putea ajunge la o asemenea sumă, cu siguranţă că în jur de 40 de miliarde am fi avut mai mult. Până unde e greu de spus, dacă consiliul European ar fi acceptat prima propunere a Comisiei Europene, cea de 1075 miliarde, dar după cum ştiţi ea a fost redusă cu 100 miliarde de către Rompuy. Pe masa Consiliului n-a ajuns niciodată varianta propusă de Comisie, ci a ajuns direct varianta modificată în jos”.
Constantin Stroe, vicepreşedinte Dacia:
“Riscăm să devenim ridicoli, dacă comparăm ce am atras în acesti 6 ani cu ceea ce s-a obţinut acum. Fiţi siguri că dacă vom reuşi să tragem fondurile recent repartizate, va exista şi noţiunea de redistribuire la timpul respectiv”.
Leonard Orban, fost ministr al Afacerilor Europene:
“Ca întotdeauna în negocieri se pleacă de la o propunere şi într-adevăr în propunerea inţială a Comisiei Europene, sumele erau apropiate de 48 miliarde de euro, dar sigur, aia a fost doar o propunere. E greu să vorbim de pierderi şi de câştiguri faţă de o variantă iniţială pentru că intervin foarte multe evoluţii în cursul acestor negocieri. Dar pe de altă parte, dacă e pe undeva dezamăgitor la nivelul UE e că bugetul Uniunii e mai mic decât bugetul anterior. Eu îl văd drept un semnal prost. În acest context al acestei reduceri semnificative, sigur că şi fondurile pentru România au fost mai mici faţă de propunerea iniţială.
Însă în momentul de faţă noi vom putea şti cu exactitate rezultatul final al acestei negocieri, care nu va fi încheiată decât în momentul în care vom vedea cum se va concretiza valorosul paragraf 86, care vorbeşte de perioada de programare 2007-2012. Acolo spune că solicită Consiliul European România şi Slovacia să reducă dezangajările inclusiv prin modificarea regulamentului 1083/2006. În momentul în care o să vedem cum se va concretiza acest paragraf din concluziile Consiliului European, atunci vom vedea cum stăm şi care e rezultatul final şi cât de valoros e rezultatul, dacă e vorba de n+3 sau de o altă formulă”.
Anca Boagiu, deputat, de două ori ministrul Transporturilor
“Nu răspund la minciuni. Am câştigat, nu am pierdut, avem un buget cu 18% mai mare, România este singura ţară care are o astfel de creştere, pe lângă toate celelalte facilităţi pe care le putem numi astfel, legate de implementarea într-o perioadă de trei ani, posibilitatea de a transfera banii spre bugetul agriculturii şamd. Dacă a câştiga înseamnă că am pierdut, eu fac o propunere legislativă să modificăm în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române şi atunci când spui “a pierde” să se înţeleagă “a câştiga” şi când spui “a câştiga” să se înţeleagă “a pierde” ”.
Ilie Şerbănescu, fost ministru al Economiei
“Avem în plus 8 miliarde sau nu? După părerea mea nu contează, pentru că este un fel de pielea ursului din pădure. Eu nu mai cred că va fi un succes. Singurul succes pe fondurile UE în intervalul 2014-2020 este creşterea plăţilor directe către agricultori. Ăla este un ban direct care nu e condiţionat nici de proiecte, nici de nimic. Ăla este un ban sigur că va veni. N-are nevoie de minunăţia proiectelor, nici de minunăţia aprobării unei Autorităţi de Management, nici de cei de la Bruxelles şi corectează şi o discriminare, pentru că agricultorul român este discriminat în raport de 1/3 faţă de agricultorii din occident. Restul sunt poveşti în care vindem pielea ursului din pădure”.
Daniel Dăianu, fost ministru al Finanţelor
“Orice sumă în plus contează. Fiindcă chiar dacă gradul de absorbţie a fost extrem de limitat până acum la fonduri structurale şi de coeziune, există o curbă de învăţare şi chiar un coeficient de absorbţie depinde la ce volum de resurse disponibile se aplică. Reperul pentru a vedea tratamentul care a fost aplicat României acum este să comparăm cât au obţinut, în termeni relativi, alte NMSs (ţări nou intrate) faţă de propunerile iniţiale ale Comisiei”.
La întrebarea “Care credeţi că sunt cauzele majore pentru proasta absorbţie a fondurilor UE în exerciţiul financiar 2007-2013?”, răspunsurile au fost:
Ex-ministru care a vrut să rămână anonim: “Marea greşeală este că primarii şi şefii de consilii judeţene au putut opta între fondurile statului şi fondurile UE pentru finanţarea proiectelor locale de infrastructură. Majoritatea au ales să folosească fondurile statului, pentru că au condiţii mult mai relaxate şi banii se pot direcţiona către firmele prietene mult mai uşor decât în cazul proiectelor cu finanţare europeană, unde controlul e mult mai strict. Am înţeles că sunt propuneri ca pe viitor să le interzică aleşilor locali să finanţeze din bani româneşti acele proiecte care sunt eligibile şi pentru finanţare europeană”.
Stelian Fuia, om de afaceri, ex ministru al Agriculturii: “Startul târziu în operarea programelor cu finanţare europeană şi aici aş face o diferenţiere între agricultură şi celelalte programe. Agricultura are o absorbţie foarte bună pentru că Autoritatea de
Management şi Agenţiile care derulează programele pe agricultură au operat şi programe preaderare şi la momentul 2007 aveau experienţă şi erau autorizate.
Pe de altă parte celelalte AM (mediu, transporturi, regio, etc) au fost foarte târziu acreditate (2009) şi atunci s-au pierdut 2-3 ani din acest exerciţiu financiar! Aici trebuie să vedem de ce autorizarea s-a făcut în 2009 şi nu a fost făcută în 2007, 2008. Peste această întarziere de 2-3 ani în demararea programelor avem şi o lipsă de experienţă, dar şi interese în derularea programelor de către autorităţile locale. De foarte multe ori, o licitaţie pe infrastructură organizată de o administraţie locală sau judeţeană este organizată de 2-3 ori, până câştigă cine trebuie. Avem multe cazuri în care ANRMAP a respins de 2-3 ori documentaţia ca fiind nelegală, dar autoritătţle locale revin cu aceeaşi documentaţie (făcută pe tiparul unei anumite firme participante la licitaţie), cu speranţa că specialiştii ANRMAP nu vor observa că nu s-au făcut modificări. Şi nu în ultimul rând, dorinţa noastră de a fi „originali” şi a face lucrurile complicate. Cred că era mult mai simplu de luat modelul unei ţări de succes (de exemplu Polonia) şi nu să reinventăm roata.
Daniel Constantin, ministrul Agriculturii şi Preşedintele PC :
“Proasta absorbiţie a fondurilor UE în exerciţiul financial 2007-2013 se datorează mai multor cauze. Una este asigurarea cofinanţării de 15%, care reprezintă o problemă la nivel naţional. În al doilea rând, instituţiile nu au fost pregătite la momentul aderării pentru a accesa un volum atât de mare de bani. Practic am pierdut anii 2007, 2008 şi 2009, când nu s-a atras mai nimic. Lipsa de implicare a autorităţilor e o altă cauză, mizând probabil pe faptul că o să avem timp să atragem fondurile şi desigur interesele şi conflictele de interese care au existat în domeniul accesărilor de fonduri UE. În Agricultură e un caz mai special. Având experienţa agenţiei SAPARD pe programul de preaderare, în momentul în care am derulat banii pe Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, experienţa agenţiei exista de la SAPARD, aşa că sectorul agricol a fost mult mai pregătit şi am putut să atragem banii pentru a face investiţiile, ca agricultura să devină competitivă. Deci a existat o o capacitate de atragere a sectorului extrem de puternică. De aceea agricultura e premianta în exerciţiul financiar 2007-2013. Dacă nu ţinem cont de plăţile directe, unde avem 100% absorbţie, ci ne uităm la fondurile pe dezvoltare rurală, alocate pe bază de competiţie de proiecte, constatăm că am atras în jur de 4,4 miliarde de euro până în momentul ăsta, adică 55% din fondurile de coeziune, în timp ce media de absorbţie e de 12% pentru restul fondurilor”.
Theodor Stolojan, ex-premier, europarlamentar PDL
“În primul rând trebuie să precizăm despre ce fonduri vorbim? Mă voi referi la fondurile de coeziune, structurale, în sumă de 19.8 miliarde euro, unde absorbţia e slabă, pentru că România a mai avut alocate alte 14 miliarde de euro pentru subvenţiile în agricultură şi dezvoltarea rurală unde absorbţia e mult mai bună. Din prima categorie s-au absorbit până la 31 ianuarie doar 2,2 miliarde euro şi mai sunt facturi depuse la UE deconturi pentru încă 0,6 miliarde euro. Avem câteva cauze pentru această absorbţie dezastruoasă. În primul rând e pierderea a doi ani de zile, 2007-2008, când a fost acreditat un singur program operaţional din cele şapte, respectiv cel mai mic, cel de asistenţă tehnică, în valoare de 200 milioane euro. Deci practic în acea perioadă, fiindcă guvernarea n-a fost capabilă să acrediteze programele şi instituţiile, a fost exclusă orice absorbţie de fonduri UE. A doua cauză a fost legată de amplificarea procedurilor legate de identificarea, contractarea şi decontarea proiecfelor. Instituţiile care gestionează proiecte au creat un sistem de proceduri care complica enorm activitatea. Acoperirea cu hârtiii şi fuga de responsabilitate au dus la frânarea absorbţiei banilor. Apoi, avem capacitatea slabă de urmărire în execuţie a proiectelor. Nu s-au externalizat aceste activităţi. O altă cauză e lipsa de concentrare a resurselor naţionale pe proiectele cu finanţare europeană. Cel mai bun exemplu e contractul cu Bechtel. În loc să băgăm resursele din buget pe proiectele eligibile cu finanţare europeană noi am băgatt banii într-un proiect selectat fără competiţie şi neeligibil, care a sorbit banii ţării”. Şi mai vreau să menţionez corupţia.
Constantin Stroe, vicepreşedinte Dacia:
“Practic, din cei 6 ani deja parcurşi, cred că efectiv s-a actionat doar începand cu 2010 şi nici în această a doua parte a intervalului nu s-a actionat susţinut. În al doilea rând, nu am fost organizaţi special pentru a absorbi fonduri europene. Nici atunci când a fost nominalizat un ministru, acesta nu a avut echipă. Chiar şi acum, cred că noul ministru însărcinat cu această importantă responsabilitate, nu are structurile necesare pentru a atrage fonduri europene în ţară.
Nicolae Badea, om de afaceri:
“Sunt mai multe cauze. Prima e insuficienta promovare a unor proceduri, reglementări şi a normelor care se aplică în absorbţia fondurilor UE. A doua e expertiză redusă în a redacta şi susţine proiecte. Apoi cred că există discrepanţe între ce înseamnă reglementările interne şi reglementările europene. Mă refer la cele de natură metodologică şi procedurală. Noi mergem între linia continuă şi linia întreruptă să spun aşa, care generează probleme de adaptare. Noi ne complicăm prin regulile astea neadecvate”.
Leonard Orban, fost ministr al Afacerilor Europene:
“Am plecat total nepregătiţi în proces. Nu ştiam cât de complicat nici ce e acest proces. Printre altele, de vină e în principal capacitatea administrativă care nu e rezolvată nici acum, în condiţiile în care există diferenţieri mari între persoanele care lucrează în diferite instituţii şi care prestează aceeaşi muncă, e clar că acum problema rămâne în continuare. În al doilea rând capacitate redusă la nivelul beneficiarilor. În al treilea rând problemele majore pe zona achiziţiilor publice. În al patrulea rând, problemele de gestiune a aspectelor bugetare. Uitaţi-vă un pic cum ne-a prins semestrul trecut, când principalele programe operaţionale au fost întrerupte la plată de UE, am fost prinşi în situaţia în care la nivelul Guvernului nu au existat bani disponibili şi pentru o perioadă de timp au fost întrerupte plăţile interne către beneficiari, lucru care ne-a provocat mari probleme”.
Anca Boagiu, deputat, de două ori ministrul Transporturilor
“Au fost probleme de ordin administrativ, de ordin politic şi de ordin profesional. Administrativ: lipsa autorităţilor de management şi acreditarea lor după aproape trei ani de la integrare şi în egală măsură lipsa portofoliului de proiecte care să fie făcute spre a fi finanţate. Politic: dezinteresul comunicării cu instituţiile europene şi, de ce nu, criza politică de astă vară, care a decredibilizat complet România şi a fost unul dintre motivele sub care a fost pusă sub semnul întrebării capacitatea României de a utiliza fondurile publice europene. Ceea ce se poate spune, pentru că suntem tentaţi să criticăm, este că România deja a reuşit să recupereze pierderile înregistrate şi este păcat că anul care a trecut a fost un an care în loc să ducă la absorbţii mai mari, dat fiind că existau deja structuri, procesul de absorbţie a fost perturbat de lipsa de dialog a guvernanţilor cu partenerii europeni şi acelaşi lucru este de reproşat şi azi. Deşi o parte din 2012 fondurile europene au fost blocate, pentru proasta absorbţie este şi vina Guvernului Ponta, pentru că deja procedura de dialog era demarată, are o foaie de parcurs de 8 luni de zile, n-a dat nicidecum soluţii, motiv pentru care Comisia a blocat sau presuspendat fondurile până când va vedea progrese din partea României. Acesta este adevărul. Bunăstarea României este afectată în primul rând de incapacitatea actualului Guvern de a absorbi bani de la Uniune în anul 2012. Să nu uităm că aveam o ţintă de circa 6 miliarde şi doar 2 miliarde au fost absorbite”.
Ilie Şerbănescu, fost ministru al Economiei
“Cauzele pot să varieze, dar eu nu cred că aceşti bani în perioada aceea au existat, în marea lor majoritate, iar cei de la Bruxeles au fost foarte fericiţi că noi nu le putem lua aceşti bani. Şi au făcut să nu se vadă că nu sunt. Banii aceştia au existat dar în contextual crizei au luat, după părerea mea alte destinaţii. Aşa că cei de la Bruxelles au fost fericiţi că nu accesăm aceste fonduri, pentru a nu se vedea că nu există. Vina noastră e că au fost proiecte neeligibile, în al doilea rând, s-au stabilit nişte norme, mă refer la ghidurile alea stabilite de partea română, în care au suflat şi în iaurt, datorită faptului că există un soi de frică de a nu greşi şi atunci devine absolut imposibilă această absorbţie efectivă”.
Daniel Dăianu, fost ministru al Finanţelor
“Am avut un dispozitiv instituţional neadecvat, care nu a ţinut cont, între altele, de slăbiciunea statului (a instituţiilor). Polonia a fost mult mai vrednică din acest punct de vedere, a şi testat cu ani buni înainte de aderarea din 2004 instrumentele de absorbţie.Varşovia a înţeles că au nevoie de un dispozitiv centralizat pentru proiectele mari, de coordonare eficace. Nici nu am ales oameni potriviţi şi am avut responsabili de vârf fără discernământ, sau care au făcut altceva decât ceea ce trebuia (sunt elegant cu această exprimare). Ce contrariază este că la primul acord de asistenţă financiară a României după ce criza a izbit, partenerii externi nu au înţeles importanţa absorbţiei fondurilor UE ca mijloc de atenuare a impactului crizei. Nu au existat în programe (2009-20011 şi apoi) condiţionalitate în această privinţă. Şi ce este de-a dreptul de neînţeles este cum de avem o absorbţie aşa de jalnică la transporturi, care înseamnă proiecte mari şi, de presupus, uşor monitorizabile. Slaba absorbţie din România este deci de pus în legatura cu o foarte defectuoasă administraţie publică, cu fuga după rente, corupţie mare , etc”.
La întrebarea “Ce factori contează pentru succesul absorbţiei fondurilor europene în intervalul 2014-2020?” răspunsurile au fost:
Stelian Fuia, om de afaceri, ex Ministru al Agriculturii:
“Trebuie să stabilim priorităţi naţionale pe fiecare program şi sesiuni deschise. Primul venit, primul servit. Să nu punem oamenii pe drumuri cu 2-3 sesiunii anuale, pentru că nu facem decât să complicăm lucrurile şi să umflăm conturile firmelor de consultanţă. Să fim foarte clari, experţii de la Bruxelles nu au un interes deosebit în a cheltui noi banii, pentru că dezangajările pot fi realocate! Interesul este al nostru şi ar trebui, repet, să ne inspirăm din experienţa poloneză. Să trimitem în Polonia experţi sau să invităm experţi din Polonia să ne ajute la conceptualizarea fiecărui program. Ca un exemplu, suntem în 2013 dar noi nu ştim foarte clar cum va arăta noul PNDR!”
Daniel Constantin, ministrul Agriculturii şi Preşedintele PC :
“Finanţarea, externalizarea anumitor servicii, motivarea personalului care atrage fonduri europene, pentru că acum gradul de salarizare e diferit de la o instituţie la alta de la o autoritate de management la alta”.
Theodor Stolojan, ex-premier, europarlamentar PDL
“În viitor vor trebui luate două categorii de măsuri: categ care priveşte atât exerciţul financiar 2007-2013 cât şi cel 2014-2020. Ar trebui să simplificăm aceste proceduri. De exemplu cererea de finanţare care se întocmeşte de un beneficiar de proiect în România are ca volum de documente, de hârtii, ceva care nu se poate compara cu o cerere din orice alt stat european. Noi completăm rafturi de hârţoage pentru fiecare proiect în parte. Apoi contează folosirea mai bună a asistenţei tehnice pusă la dispoziţie de UE atât în bani cât şi în expertiză. E vorba de întocmirea pro dar mai ales de supravegherea execuţiei proiectelor. România a făcut proiecte mari de investiţii în comunism: canalul Dunăre-Marea Neagră, marile combinate metalurgice, etc. În 22 de ani de tranziţie acea expertiză în managementul proiectelor mari s-a pierdut. Nu mai ştim cum să urmărim un proiect de investiţii să folosim mai bine această assist tehnică. Apoi trebuie concentrate resursele naţionale, atâtea câte există, pentru a finanţa în primul rând proiectele cu fonduri UE. Trebuie văzut cu contestatorii de urgenţă care ne-au blocat toate proiectele mari de investiţii în domeniul infrastructurii. Avem firme care se ocupă numai cu contestări şi care şantajează alte firme care vor să facă treabă. Trebuie găsită o formulă de scurtarea a judecării acestor contestaţii în justiţiei pentru că ele ţin pe loc ani de zile asemenea contracte. Pentru că nimeni nu-şi asumă să-şi pună semnătura pe un proiect contestat în justiţie până când nu se dă un verdict final”.
Constantin Stroe, vicepreşedinte Dacia:
“Singurul factor care contează îl reprezintă – prioritatea Nr.1 a domnului PrimMinistru – de a analiza săptămânal nivelul absorbţiei de către fiecare minister sau entitate implicată în atragerea de asemenea fonduri, extrem de necesare acestei ţări. Personal, cred că nici acum nu se cunoaşte precis, cine? când? ce? şi cum trebuie să procedeze, astfel încat aceste resurse financiare să fie atrase/folosite în interesul României”.
Nicolae Badea, om de afaceri:
“Ar trebui ca relaţia dintre publici şi cei privaţi să fie un raport mult mai deschis, construit pe baza unor proceduri stabile şi predictibile, pentru că desele schimbări în materie de reglementare. Alt lucru este implicarea sistemului bancar în finanţarea angajamentelor de cofinanţare mai ales pentru mediul privat.Creditarea de către bănci a rambursărilor solicitate şi acceptate, care de regulă vin cu întârziere, de la momentul când s-au depus şi a acceptat documentaţia durează câteva luni de zile. Perioada aceasta beneficiarul de proiect nu are susrse proprii să asigure continuitate proiectului şi atunci apar foarte multe întreruperi în derularea proiectului”.
Leonard Orban, fost ministr al Afacerilor Europene:
“Sunt sunt extrem de multe lucruri care trebuie în continuare schimbate. Aici trebuie să vorbim ore întregi pentru că sunt extrem de multe lucruri care trebuie făcute”.
Anca Boagiu, deputat, de două ori ministrul Transporturilor
“Să fie consecventă în poziţiile naţionale şi pentru că îi aud smiorcăindu-se toată ziua că polonezii au un grad de absorbţie ridicat, polonezii când îşi propun să facă ceva fac şi se gândesc la Polonia, nu la demagogie politică şi hămăială în spaţiul public fără nici un fel de măsură. Hămăiala nu aduce nimic României. Măsurile concrete da, aduc României continuitate, credibilitate. Guvernul Ponta se ocupă însă cu lansarea de fumigene în piaţă”.
Daniel Dăianu, fost ministru al Finanţelor
“Este o discuţie lungă aici şi nu cred că poate fi expediată în câteva rânduri. Este nevoie de conducători de resort (între care şi ministru fondurilor) dedicaţi acestei misiuni, care să colaboreze bine, ca o echipă. Avem nevoie de stabilirea proiectelor mari, la nivel naţional, pentru care să existe finanţare europeană sigură. Să avem proiecte regionale, care să se încadreze într-un master plan al României, stabilit de comun acord cu experţii Comisiei. De pildâ, refacerea sistemului de irigaţii este un proiect perfect eligibil, care poate ajuta enorm agricutura noastră. Există un pariu major din intenţia ca orice investiţie publica eligibilă pentru finanţare europeană să se realizeze din această sursă. De aceea bugetul public trebuie să aiba flexibilitate, să poata pre- şi co-finanţa ritmic nevoile. Pe de altă parte, nereguli în execuţie pot atrage sancţiuni (s-a întamplat deja), ceea ce ar perturba echilibrul bugetului public. De aceea este necesară o foarte bună conclucrare între Ministerul Fondurilor, MFP, principalele ministere care au proiecte. Responsabilitatea este imensă din acest punct de vedere. Sugestia preşedintelui Barroso de a trimite experţi la Bucureşti pentru a ajuta absorbţia fondurilor este mai mult decât bine venită”.
