Micimea politicienilor din Romania se masoara si cu dimensiunea pe care o acorda unor manevre deloc curate si, mai ales, deloc indreptate spre binele public. Intr-un moment in care ar fi trebuit sa ne consolidam cumva, prin programe si proiecte solide, pozitia la estul Uniunii Europene, viata politica romaneasca este teatrul unei batalii in mare parte simulate, in minima parte tinand seama de interesul general. Cetateanul nu a fost scos inca din maneca, pentru ca nu se apropie alegerile. Se apropie, ce-i drept, cele pentru Parlamentul UE, dar astea nu intereseaza pe mai nimeni dintre politicienii de prima linie, deoarece odata ales acolo nu prea poti sa-ti sustii propriile interese si pe acelea ale clientelei tale politice.
In preajma motiunii PSD, problema care se pune nu e nici daca aceasta e intemeiata, nici daca aceasta va duce la un guvern mai responsabil, ci, dimpotriva, ce aliante s-ar putea alcatui dupa eventuala cadere a guvernului actual?! Aproape nici una nu mai e exclusa, in ciuda declaratiilor "ferme" ale conducatorilor mai multor partide ca nu se vor alia cu cutare sau cutare. De altfel, dupa Alianta DA, intre un PNL de dreapta si un PD totusi social-democrat, dupa trecerea acestuia din urma, ca la o comanda, de la stanga la dreapta fara mari cutremure interioare, nimic nu mai poate parea surprinzator.
Se poate alia PNL cu PSD? Sigur ca se poate. "In anumite conditii." Se poate alia PSD cu PD? Sigur ca da, ar fi ca o reintoarcere la primul amor al fiecaruia. Trunchiul zdravan al FSN-ului de altadata ar mai inverzi o data. Se poate alia PNL cu PD? Oricat ar parea de ciudat, daca dl Traian Basescu i-ar lasa, cei din PD ar gasi o cale si pentru asta. (Vezi repetatele nunti Prigoana-Bahmuteanu.) Sigur, PNL-ul venind la noua ceremonie fara dl Calin Popescu Tariceanu. Numai PRM-ul nu pare luat in seama de nimeni, dar asta nu din rezerve doctrinare, nici vorba, ci din cauza ca fostele glorioase initiale nu mai aduna procente.
Sigur, politica nu e o domnisoara de pension, ci, dimpotriva, zice-se, o curva. O fi, nu zic nu. Dar prin alte parti europene parca nu e chiar atat de depravata. In sensul ca lasa sa se intrevada, in proiectele partidelor care-si asuma responsabilitatea guvernarii, si cate o geana de interes pentru cetatean. Ma tem ca trasatura principala a politicianului roman nici nu mai e cinism, ci doar nesimtire. Guvernul Tariceanu II are anumite rezultate, de care nu se va tine seama la motiune, asta e sigur. Ce nu e sigur este daca aceste rezultate sunt intamplatoare sau dictate de interese meschine ori pur si simplu impliniri ale programului de guvernare care le-a rapit multora inimile si mintile.
Nimeni nu e sigur ce se va intampla cu motiunea de cenzura atunci cand va ajunge la vot in Parlament. si asta pentru ca partidele nu mai pot fi sigure nici pe propriii parlamentari. Calculele care se fac sunt dintre cele mai meschin-personale, astfel incat si ideea de partid se dizolva in interesul personal. Am avut, in socialism, o societate atomizata. Vom avea, in momentul motiunii, partide atomizate. Dl Ion Iliescu nu are de ce sa fie suparat: proiectul domniei sale, din anul 1990, se implineste abia acum: avem o democratie (destul de) originala. Cat despre guvern, daca va cadea sau nu, asta nici liderii partidelor n-o mai stiu.
