» Jean-Claude Kaufmann este sociolog, profesor la Sorbona, iar cartile lui atipice (despre lenjerie, sani goi, femei singure si "prince charming") se vand in sute de mii de exemplare.
» Recent, Kaufmann si-a lansat in Romania "Prima dimineata de dupa" (Editura Humanitas), in traducerea Danei Ligia Ilin.
» Prima dimineata de dupa este esentiala pentru modul in care va evolua viitorul cuplu.
» De ce viitorul unui cuplu se decide chiar in prima dimineata de dupa?
– Totul se decide sau nu se decide in dimineata de dupa. Din fericire. Caci cuplul ramane astfel format. Vor fi mici crize, momente de apropiere. Noi avem impresia ca e un moment oarecare, asteptam urmarea, ne e putin teama. De fapt, lucrurile sunt mult mai clare. Pentru ca acum, in prima dimineata de dupa, se clarifica totul. Deci, in primul rand, prima dimineata este importanta pentru ca atunci se decide urmarea, se decide ceea ce nu a fost stabilit dinainte: a fost o mica aventura, o aventura de-o noapte, o experienta sexuala, o mica poveste de dragoste sau o mare poveste de dragoste. Deci aceasta dimineata trebuie sa aduca rapid clarificari. De exemplu, pana si prin maniera in care se poarta discutiile relatia este orientata pe un fagas sau pe un altul. In al doilea rand, daca relatia va dura, va impune un stil, o organizare. De exemplu, cand esti in fiecare zi cu celalalt, foarte aproape de celalalt, fiecare venind cu nevoia de spatiu personal se produce un reglaj al distantei. Chiar de la inceput facem o alegere, optam pentru un stil de viata.
» Care sunt instrumentele cu care un sociolog poate analiza toate chestiile astea?
– Fiecare sociolog are propria maniera de lucru. Eu folosesc intrebarile, pun intrebari despre lucruri foarte intime, ajung la detaliile cel mai bine ascunse. Inregistrez cu micul meu magnetofon si, de exemplu, dupa un interviu de douasprezece ore, urmeaza o munca de treizeci de ore. Ma folosesc de tot felul de tehnici pentru a-i ajuta pe oameni sa-si aminteasca. De exemplu, prima dimineata de dupa trebuie reconstituita. Apoi vine munca sociologului, care trebuie sa organizeze tot materialul brut, sa obtina ceva si sa inlature generalitatile.
» Se intampla sa apara momente jenante in timpul intalnirilor cu persoanele pe care le chestionati?
– Desigur. Sunt subiecte foarte dure. Atunci cand vorbim despre bani sau despre declaratiile de impozit, oamenii se inchid. Nu se intampla asta cand vorbim despre sex. Cand am lucrat la "Prima dimineata de dupa", am vorbit despre micul dejun, despre toaleta, despre trezire, despre momentele obisnuite ale primei dimineti. Persoanele interogate au vorbit la fel si despre sexualitate.
Aveam o mica teama inainte. Realitatea este ca nu aveam nici un motiv sa ma tem. Oamenii capata imediat incredere si la fiecare ancheta facuta se creeaza o atmosfera anume. Cu un suras in coltul buzelor, oamenii isi cauta amintirile, se intorc la o stare de fericire si au chef sa-si aminteasca si sa vorbeasca despre ce isi amintesc, fara nici o dificultate.
» Scrieti in carte, despre cuplurile fericite, ca nu au o poveste. Puteti sa comentati asta?
– E un proverb frantuzesc. Dar nu e adevarat. Cuplurile fericite nu constientizeaza faptul ca au o poveste. Viata lor curge lin, fara ca ei sa faca ceva anume, si de aceea au impresia ca nu au o poveste. Dar, daca vorbesc despre ei, descopera si povestile.
» Tot in carte citati pe cineva care spune ca cercetatorul trebuie sa fie atent la persoanele pe care le interogheaza si la povestile care i se spun. Exista riscul manipularii?
– In societatea de astazi, fiecare trebuie sa se construiasca. Traieste atatea evenimente contradictorii, are mai multe fatete identitare, este el insusi contradictoriu. Asa ca simte nevoia tot timpul sa redevina consecvent cu el insusi. Iar pentru asta nu inceteaza a-si spune propria poveste. In general, facem in asa fel incat povestea vietii noastre sa fie una frumoasa, mai degraba pozitiva decat negativa. Cand sunt chestionati, oamenii spun aceasta poveste frumoasa. De exemplu, intalnirea amoroasa este perceputa ca un model in societate De multe ori insa, aceasta intalnire inseamna si ezitare in luarea unei decizii, lipsa de incredere in noi, necunoasterea a ceea ce va urma.
Cand insa apare distantarea in timp si prin raportare la modelul ideal al intalnirii amoroase – Tristan si Isolda, eventual –, oamenii devin convinsi ca se stiau de fapt dintotdeauna. Asa ca sociologul trebuie sa treaca peste povestea care ii este livrata si sa puna intrebari foarte, foarte concrete.
» Pentru ca in carte apare si o persoana cu mult mai in varsta decat celelalte, Georgette, puteti sa spuneti in cateva vorbe cum a evoluat ideea de cuplu in istoria recenta? si cum a influentat – daca a influentat – PACS ("pacte de solidarité sociale") situatia cuplurilor in Franta?
– E o poveste complicata, pentru ca, in vechime, familiile erau cele care alegeau partenerul mostenitorilor. Acum e mult mai simplu, fiecare decide pentru el, iar ideea romantica, a predestinarii amoroase, a unui destin amoros a fost inlocuita cu cea a unui destin social. Adica, astazi, daca descoperim ca relatia nu merge, exista atatea alte persoane cu care putem incerca. Dificultatea apare in alegere, pe cand odinioara o persoana era convinsa ca cel sau cea pe care il sau o intalneste este alesul/aleasa. Este dificil pentru ca nu vom mai fi aceeasi persoana, nu vom mai avea aceeasi identitate.
Totodata, trebuie sa alegi daca esti pregatit sa te implici sau nu. Alteori, nu stii pana unde sa te implici. PACS raspunde la asta: iti da posibilitatea sa alegi intre o viata celibatara si o viata libera in cuplu, fara hartii. Mariajul aduce cateva elemente suplimentare, iar un cuplu care alege mariajul e constient ca nu mai poate iesi din asta atat de simplu.
» In legatura cu romantismul. Vorbiti, de asemenea, si de caracterul aleatoriu al formarii unui cuplu. Asta exclude romantismul?
– Perioada romantica este foarte indepartata, inainte de sec. al XVIII-lea, inainte de romantismul literar. Ideea predestinarii amoroase era ca iubirea este divina si asta te fereste sa alegi persoana nepotrivita. In vremurile noastre, s-a terminat cu asta. Dimpotriva, exista o serie intreaga de emotii, de sensibilitati si afinitati de care tinem cont in momentul in care decidem sa mergem mai departe in relatia cu cineva. Exista o emotie foarte intensa a ceea ce traim impreuna, iar asta depinde de cat de multe au in comun cele doua persoane.