Recentele praznice si sarbatori religioase ne-au reamintit inca o data, daca mai era nevoie, ca nimic in Romania nu ramane necontaminat de politic. Persoane structural refractare la piosenie si credinta isi redescopera, sub bolta joasa si naclaita a interesului politic, o brusca percepere a divinului: comit acte de milostenie programata, cu bataie sugerata sau de-a dreptul explicita, pana la Olimpul urnelor de vot; se ingrijesc de comportari aparent crestinesti, exersand in public gesturile exterioare ale credintei (cruci la vedere, dese si ample, saruturi de icoane); sunt dispusi la toleranta chiar si intr-o confruntare ecumenica, pana mai ieri exclusivista si abuziva.
De fapt, printr-o manevra abila (inclusa, desigur, intr-o elaborata strategie de partid), politicul doar se insoteste cu religia. Un tovaras de drum care nu-si complica existenta, nu-si impune propriile idei, nu pretinde locuri pe liste, nu cere privilegii, posturi sau sinecuri. Doar ofera. Te apropie de oameni, te smereste, te binecuvanteaza, iti imprumuta din cota inalta a popularitatii sale. Strategia e simpla: nu mai au voie slujitorii altarului sa se angajeze politic? Nu-i nimic! Biserica trebuie sa stea de-o parte de zbaterile partidelor? Se rezolva si asta! Se duc politicienii in Casa Domnului! Cu televiziunile si presa dupa ei. Poporul trebuie sa-i vada, sa-i aplaude, sa-i admire. Pentru fiecare lumanare aprinsa Ð o ciupitura din maretele procente ale Bisericii. Pentru fiecare cruce Ð un gand bun si un vot de la batranii pelerini ai urnelor. Cu religia nu se da gres niciodata: nu te ameninta viclenia tradarii, nu te zdrobeste anvergura responsabilitatilor, nu te apasa povara ridicolului. Suflarea divina a religiei inmoaie adversitatile, indulceste reprosurile, catifeleaza acuzele. Pana si infrangerile sunt mai suportabile.
Ctitorii de partid ai lacaselor sfinte urca voiosi, cu pasi siguri si gand semet, Golgota credintei. Multimea priveste, se inclina, ia aminte. Homo duplex, politician de profesie si politruc prin vocatie, se balanseaza intre politica si religie cu usurinta jonglerului ce si-a extins aria evolutiei sub cupola cat tara a Marelui Circ de Stat si de Partid.
