» Peste putin timp va implini aproape 300 de ani si inca vegheaza aproape
de una dintre intrarile in oras.
» "Crucea lui Ferent" este, fara doar si poate, cel mai vechi monument de for civil ramas in picioare in orasul Iasi.
» Trist este faptul ca acest simbol al Iasilor isi pierde valoarea incetul cu incetul, sub indiferenta autoritatilor.
"Care monument? Ce este acolo?"
Iata doua intrebari pe care le-ar pune pana si cei care locuiesc in blocurile ridicate de comunisti in preajma monumentului. "Crucea lui Ferent" nu a ajuns acum decat un punct de reper pentru clientii de taxiuri, dar si un motiv de cearta pentru autoritati. Povestea vestigiului a inceput undeva prin anul 1717, mai exact dupa o lupta victorioasa dusa aici de domnitorul Mihai Racovita. Dupa cum spun documentele din epoca, sub movila pe care este ridicata si acum Crucea se afla osemintele a sute de osteni ucisi in lupta.
Monumentul este ridicat pe locul unde, pe vremuri, se facea intrarea in Targul Iesilor. "Documentele scrise la acea vreme arata ca, dupa un drum lung, obositor si plin de spaime datorat trecerii prin vestitii codri ai Iasilor care, pana pe dealul Galatei sau Cetatuii nu lasau decat arareori sa se vada cate un luminis, calatorul ajuns la marginea capitalei Moldovei pe drumul tarigradului avea dintr-o data o priveliste deosebita", arata Silviu Vacaru, cercetator gradul II la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" Iasi. Asa cum arata un negustor turc, din acest punct se puteau vedea "gradinile minunate si vii care imprejmuiau orasul".
Preocupati de viata cotidiana, majoritatea iesenilor par sa nu mai dea importanta la tot ce a fost odata orasul in care locuiesc. Mai mult, pe multi nici nu-i intereseaza ce reprezinta un monument pentru salvarea si conservarea caruia ar trebui sa lupte. "Ce a mai ramas din orasul Iasi de la 1717? Aproape nimic. Doar cateva constructii in interiorul manastirilor si Crucea lui Ferent", mai spune Silviu Vacaru. Loc de pelerinaj pentru Creanga si Eminescu. Pe locul in care acum troneaza betoane si strazi asfaltate, odinioara isi plimbau pasii Ion Creanga si Mihai Eminescu. Nu departe de monument a existat si un han, cunoscut ca "La Cerdac". Asa cum nu de putine ori a scris inginerul iesean Ion Mitican, Eminescu obisnuia sa ia masa aici, bucurandu-se de mancarea facuta de "un neamt Leopold sau Ferdinand", care, "la nevoie, mai da si pe credit". Ani mai tarziu, mai exact pe la 1900, zona monumentului a devenit loc de adunare pentru lucratori si sindicalisti. Acestia se strangeau aici la gratare pe 1 Mai – ziua Armindenului. Inainte de a sarbatori, muncitorii ascultau un profesor care le povestea de momentul 1717, blestemau razboaiele si aprindeau lumanari langa Crucea lui Ferent, in semn de solidaritate internationala.
Dezinteres
Tot in anul 1900, Primaria a decis ca cei 3.000 de metri patrati din jurul monumentului sa fie imprejmuiti, pentru o mai buna conservare. Dupa terminarea celor doua razboaie mondiale a avut loc o crestere semnificativa a populatiei, dar si o extindere a orasului, fapt ce a dus la parcelarea si improprietarirea participantilor la razboi. Printre zonele vizate s-a numarat si terenul din jurul Crucii lui Ferent. Multi au fost cei care au vrut sa cumpere zona, dar municipalitatea de atunci s-a opus categoric. Chiar daca terenul din jurul monumentului a fost restrans, primarii s-au opus vanzarii acestuia. Lucrurile nu au mai stat asa dupa 1989, atunci cand nu au mai ramas decat o movila de pamant si monumentul din piatra. In prezent, in imediata apropiere au fost incepute lucrarile de constructii pentru ridicarea catorva blocuri de locuinte. Singurul interesat de pastrarea monumentului a fost Ioan Ciubotaru, patronul unei benzinarii in spatele careia inca mai troneaza "Crucea lui Ferent". Printre putinii sustinatori ai conservarii zonei se mai numara doar cercetatorii Ioan Caprosu si Silviu Vacaru, dar si scriitorii Constantin Ostap si Ion Mitican. Cat despre autoritatile locale, dezinteresul acestora arata cat de multi bani dau pe istoria orasului pe care-l conduc. De unde vine numele? Monumentul a fost denumit astfel dupa un comandant trimis de principele Transilvaniei pentru a-l captura pe Mihai Racovita, domnitor sustinut de turci.
Capitanul Ferent a participat alaturi de un grup de osteni la lupta data in 1717. Dupa ce au ramas fara praf de pusca, acestia au cazut in mainile sustinatorilor domnitorului Racovita. De altfel, acesta din urma l-a lovit personal cu pumnii pe Ferent, dupa care a poruncit ca acesta sa fie decapitat in fata Curtii Domnesti. In aceeasi zi, domnul a dispus ca trupurile celor cazuti in lupta sa fie ingropate, sub o movila, pe terenul pe care se afla monumentul. Acum, dupa aproape trei sute de ani, locul a redevenit teatru de lupta, dar nu intre osti, ci intre autoritatile dezinteresate si sustinatorii "Crucii lui Ferent".
