16.5 C
București
duminică, 26 septembrie 2021

Corupția politică, familia Clinton și anchetele FBI | OPINIE

De ambele părți ale Oceanului Atlantic, deplângem cu toții efectele corupției asupra vieții publice. Retoric, toate partidele invocă transparența și pretind să slujească mai bine interesul public.

Dar ce este corupția? E o tranzacție voluntară ilegală care prejudiciază un terț, în raport cu care una din părțile schimbului avea obligații juridice. În genere, corupția este încălcarea unui contract. Depășirea în sine a limitei de viteză este o infracțiune, dar nu reprezintă un element de corupție. Mitui-rea polițistului, în schimb, încalcă angajamentele Ministerului Afacerilor Interne față de cetățenii care plătesc taxe și impozite pentru siguranța circulației.

Corupția, așadar, e stimulată de interacțiunile sociale. Partidele s-au ascuns în spatele noțiunii îndoielnice de „interes public“ pentru a crea avantaje competitive unor firme de casă. Fenomenul a fost analizat de școala public choice din perspectiva raportului costuri-beneficii. Orice grup mai bine organizat își va maximiza oportunitățile în raport cu o masă haotică de oameni. Cei care, puțini la număr, își propun să finanțeze cam-paniile electorale ale partidelor politice în scopul dobândirii unor avantaje economice vor fi mai eficienți decât milioanele de consumatori care protestează în mediul online și… atât.

Dacă acțiunea de lobby este legitimă într-un regim de transparență publică, co-rupția apare atunci când negocierea se produce în spatele ușilor închise. La poar-ta Guvernului sunt mereu „mulți chemați, dar puțini aleși“. Îmbogățirea rapidă a celor din cercul puterii în detrimentul celor foarte mulți ține de însăși esența fenomenului corupției. Clasa politică ajunge să fie formată dintr-o elită extractivă care centralizează bogăția unei națiuni în mâinile unor familii restrânse.

Wiki-Clinton

Dacă putem explica dimensiunea catastrofică a fenomenului corupției în țări autoritariste precum Rusia președintelui Vladimir Putin sau Turcia premierului Erdogan, surpriza o reprezintă țările cu o veche tradiție constituțională. Dezbaterile electorale din SUA au scos la iveală modul de funcționare a grupurilor de interese în vecinătatea periculoasă a puterii executive.

Marți 2 noiembrie 2016, Wall Street Journal publica un articol despre a doua investigație FBI asupra faptelor comise de Hillary Clinton în poziția de ministru de Externe al Statelor Unite. După încălcarea secretului de stat (prin înstrăinarea unor informații clasificate către terți, cum ar fi Huma Abedin sau pervertul Anthony Wiener), au apărut revelațiile privind traficul de influență oferit prin Fundația Clinton unor regimuri politice corupte, din Qatar și Arabia Saudită până în Maroc sau Kazahstan.

În timp ce Hillary Clinton susținea agenda LGBT în Washington DC, Fundația Clinton primea bani din par-tea unor politicieni
arabi care cereau pedepsirea aspră (uneori cu moartea) a relațiilor homosexuale. Revelațiile WikiLeaks arată că o parte din bani au fost ascunși de ochii publicului.

Clinton Foundation are o misiune declarat filan-tropică. Donatorii au primit acces privilegiat direct nu la săracii lumii a treia, ci la persoana ministrului de Externe al Statelor Unite (s-a întâmplat la dineul oferit oligarhului ucrainean Victor Pinchuk, proprietar al Interpipe Group și exportator de energie către Iran în timpul sancțiunilor impuse de SUA). Formula „Pay to Play“ a convins-o pe Hillary Clinton să asculte cererile Regelui Marocului, după ce Fundația Clinton a primit o donație de aproape 30 de milioane dolari din partea monarhului Mohammed VI. Departamentul de Stat s-a transformat într-o recepție hotelieră pentru clienții favoriți ai Fundației Clinton.

Jurnalistul Andrew McCarthy rezumă schema de îmbogățire la patru acțiuni principale ale Fundației Clinton: (1) oferirea de favoruri politice în schimbul a milioane de dolari; (2) fentarea legii finanțării electorale prin atragerea de bani din partea unor organizații străine; (3) protejarea comunicațiilor prin e-mail ale doamnei Clinton; (4) remunerarea echipei Clinton cu bani din mediul privat, în paralel cu salariile guvernamentale. Senatorul Tom Cotton din Arkansas a vorbit despre „operațiunile de spălare de bani“, iar senatorul Bernie Sanders a criticat acțiunile comerciale ale unui ONG care, pe lângă consolidarea societății civile, își propunea ajutorarea săracilor din lumea întreagă.

Să cumperi influență politică la cel mai înalt nivel al deciziei guvernamentale în Statele Unite, făcând donații soțului (și el fost președinte), e o practică fără precedent în istoria Americii.  Așa cum putem observa,  grupurile de interese adunate în jurul Familiei Clinton au costuri de întreținere acceptabile și beneficii uriașe, pe termen lung.

Unhappy End?

Fie că va fi aleasă președinte al SUA, fie că va rămâne un om politic activ în cadrul Partidului Democrat, viitorul doamnei Hillary Clinton va fi urmărit, mai departe, de aceste scandaluri. Norul de umbră nu va dispărea nici după inaugurarea celui de-al 45-lea președinte al SUA. Dimpotrivă: ne putem aștepta la ploi torențiale, cu grindină și cu gheață.

Ultima oră
Pe aceeași temă