Imediat dupa integrarea Romaniei in UE s-a raspandit aceasta stire inspaiman¬tatoare: Uniunea nu o sa ne mai lase sa injunghiem porcii in maniera noastra traditionala, in care animalului i se taie beregata in curte, tipetele lui intrecandu-se cu cele ale copiilor care tropaie de nerabdare sa primeasca soriciul sau basica, pentru a o umfla si a o umple cu graunte. UE avea sa ne impuna metode de abataj mai "umane", prin care porcul trebuie mai intai anesteziat, chiraiturile lui insuportabile venind, desigur, de la angoasa pe care o incearca simtind ce i se pregateste. Animalului va trebui astfel sa i se administreze un soc electric sau o injectie, iar sacrificarea si transarea lui – efectuate intr-un loc special, in conditii igienice etc. Masura mai nepopulara si mai costisitoare ca asta nici ca se putea inchipui in tara jumarilor si a sangeretelui, asa incat guvernantii si negociatorii romani s-au caznit sa obtina de la Bruxelles o precara "exceptie culturala", asemanatoare cu cele de care beneficiaza musulmanii si evreii in UE. Macelariile ritualice ale acestora pot sacrifica nestingherite animale constiente, intrucat asta e impus de prescriptiile alimentare ale religiei lor. Asa incat, dupa insistente si numai cu jumatate de gura – si jumatate de condei –, UE a acceptat sa inchida ochii (si sa-si astupe urechile) in fata suferintei si angoasei porcilor romani.
Iata insa ca recentul scandal al vaccinului romanesc experimentat pe tacute, contra cost, pe niste copii saraci din Arad si Timisoara a pus in lumina un uluitor paradox. Contactate de reporterii Romaniei libere, autoritatile europene (mai precis Comisia Europeana de la Bruxelles si Agentia Europeana a Medicamentului de la Londra) au recunoscut, cu oarecare jena, ca respectivul vaccin nu a fost aprobat de UE, ca de altfel nici nu a fost prezentata o cerere in acest sens, dar ca, daca acesta e destinat doar folosirii in interiorul Romaniei, atunci nu se poate spune ca s-a incalcat legislatia europeana. Altfel zis, un vaccin produs si folosit doar intr-o tara nu poate fi controlat de UE, asta in virtutea acelui mult invocat principiu al "subsidiaritatii". La intrebarea de ce porcii nu tin tot de subsidiaritate si de ce UE e mai preocupata de traumele lor decat de cele ale copiilor vaccinati cu un produs insuficient testat raspunsul e simplu: porcii tin de agricultura, iar agricultura este cel mai reglementat si armonizat sector din UE. Iar in privinta subsidiaritatii – termen imprumutat, de altfel, din teologia catolica – se poate spune ca acest principiu in virtutea caruia tarile UE isi pastreaza niste felii de libertate in care Bruxellexul nu are de ce sa vina sa-si bage nasul a fost sustinut de la inceput de state mari si birocratice, cum sunt Germania si Franta, din ratiuni inverse fata de cele la care ne-am astepta. In foarte multe domenii legislatia Germaniei, de pilda, este mult mai stricta decat cea impusa de UE. Legislatorii germani, asadar, invoca subsidiaritatea tocmai pentru a nu renunta la legile lor stricte in favoarea unor legi europene mai delasatoare. Rationament total opus celui al subsidiaritatii noastre, in virtutea caruia ne aparam obiceiurile de Craciun, dar ne injectam copiii cu substante neverificate.
