Judecand dupa buzduganul mediatic pe care l-a trimis la inaintare, „Rondul de noapte”/”Night Watch”/”Nochnoy dozor” e, cum se zice, suparator, in romgleza frazeologica, un „must”. L-am vazut gratie bunavointei angajatilor de la cinematograful „Glendale”, care au trecut peste legea minimului de 4 spectatori in sala. Am fost singura, ca Stalin (vorba cuiva), urmarind filmul rusesc cu cel mai mare succes de spectatori din toate timpurile, filmul care in 2004 a spulberat pe teren propriu „Stapanul inelelor – Intoarcerea Regelui” si „Omul-Paianjen 2”, filmul care a reprezentat Rusia la cursa pentru nominalizarile la Oscar, filmul realizat cu un megabuget, cu un extraordinar efort de energie. Datorita succesului, filmul a fost preluat pentru a fi distribuit in Statele Unite si in strainatate de Fox Searchlight. Vor urma celelalte doua parti ale trilogiei ce ecranizeaza romanele scriitorului Serghei Lukianenko – „Day Watch” si „Dust Watch”.
Sincer, impresia lasata de film n-a fost una din cale-afara. Inteleg orgoliul patriotic al rusilor care au dat navala sa vada prima superproductie autohtona care poate sta alaturi de „Stapanul inelelor” sau „Matrix”. Si eu mi-as rupe ciorapii la coada la un film romanesc asemanator. Dar pentru publicul ne-rus „Rondul de noapte” nu prea face diferenta, decat prin faptul ca e vorbit in ruseste. Tema, subiectul, motivele nu sunt noi, e vorba, ca in atatea alte filme, de eterna lupta dintre Bine si Rau, reprezentate de Gesser si Zavulon, personaje nemuritoare care acum 1000 de ani au semnat un pact de neagresiune, dand fiecarui om cu puteri speciale (un Celalalt) liberul arbitru, adica sansa de a alege daca sa fie de partea Luminii (a Rondului de Noapte) sau de partea Intunericului (a Rondului de Zi). Mie, una, mi-ar fi placut sa vad un SF de genul asta altoit pe o realitate foarte terestra, pe o Moscova cu femei grasune in alendeloane, care vand rujuri in piata. Realitatea ruseasca e destul de stearsa si de conformista pe ecran, fiind aranjata astfel incat sa fie intunecata si morbida, dar fara accente locale.
De acord, regizorul Timur Bekmambetov poate sta la aceeasi masa cu orice regizor american de blockbuster-uri, fara sa fie nevoit sa pocneasca cu pantoful in ea. Are mana forte, iar echipa lui de colaboratori e la inaltime, dar parca e prea evidenta dorinta asta de a le da clasa americanilor. Fiecare minut e suprasaturat de efecte. Camera de filmat e uneori de-a dreptul isterica, montajul desface firul in patru, iar rezultatul e un hais-cea, impresionant, ce-i drept, dar lipsit de stil. Elementele-originale (!) ar fi femeia transformata in bufnita si roiurile de ciori si insecte. Scenariul e si el suficient de imbacsit ca sa iti creeze senzatia ca nu prea intelegi ce se intampla (desi, paradoxal, povestea e foarte simpla). Scenariul a fost asa, ca o oala in care au intrat de-a valma lupta dintre Bine si Rau, vampiri, lumea Intunericului ca o lume de dincolo, un avion pe cale sa se prabuseasca, un ciclon care ameninta Moscova, deci cam tot ce e la zi in mitul Alesului/teoriile soteriologice (pornite de la „Razboiul stelelor”, spalate in „Matrix”) ori miturile inrudite si mai proaspete ale cataclismelor naturale. Faptul ca aceste ingrediente nu sunt mai aerisit amestecate diminueaza mult efectul filmului. De fapt, senzatia e tot timpul ca astepti sa inceapa filmul de-a binelea. In rest, cum am spus, cooperativa mestesugareasca a cascadelor si efectelor speciale merge ca unsa.
„Rondul de noapte”/”Nochoy dozor” – 2004, regia Timur Bekmambetov, cu: Konstantin Khabenski, Vladimir Menshov, Valeri Zolotukhin, Mariya Poroshina. Distribuit de InterComFilm Romania.
