Margaret Thatcher, cel mai important prim-ministru de după război al Regatului Unit, a murit ieri, la 87 de ani, în urma unui atac cerebral.
„Doamna de fier”, cum a fost cunoscută baroneasa Margaret Thatcher, a condus guvernul britanic din 1979 până în 1990, fiind cea mai lungă guvernare a unui politician britanic din secolul al XX-lea. “Ea va rămâne în istorie nu numai ca prima femeie prim-ministru al Marii Britanii, ci ca politicianul care a transformat economia regatului şi care a fost în acelaşi timp un actor important pe scena internaţională”, notează jurnaliştii de la The Telegraph.
Numeroase aspecte ale economiei globalizate moderne – reforma monetară, privatizare, descentralizare, taxe reduse şi comerţ liber – au fost adoptate ca urmare a politicilor pe care Margaret Thatcher le-a impus pentru a reface economia britanică, aflată la acel moment în declin. “Mai mult, în America şi Europa de Est a fost privită, alături de prietenul ei Ronald Reagan, ca unul dintre cei doi mari arhitecţi ai victoriei Vestului în Războiul Rece”, afirmă The Telegraph.
Dintre toţi prim-miniştrii britanici, doar Winston Churchill, eroul copilăriei lui Margaret Thatcher, a atins o recunoaştere internaţională mai mare.
Din păcate, sănătatea baronesei a avut mult de suferit în ultimii ani, după o serie de mici atacuri cerebrale între 2001 şi 2002. Fiica lui Thatcher a dezvăluit în 2008 că politiciana a fost diagnosticată cu demenţă, care i-a afectat tot mai mult memoria în ultima perioadă.
„Doamna de fier“, porecla dată de un jurnalist rus
Margaret Thatcher a ajuns la guvernare în 1979, după ce guvernul anterior a primit din partea Parlamentului britanic un vot de neîncredere. Politiciana a început campania electorală într-un moment greu, când şi-a pierdut cel mai bun prieten şi confident, Airey Neave, asasinat de Armata Irlandeză de Eliberare cu puţin timp înainte ca Parlamentul să se dizolve. Totuşi, în mai, Margaret Thatcher a câştigat alegerile detaşat.
Punctul central al primului său mandat l-au constituit reforma sindicatelor şi restructurarea economiei britanice. Au urmat reducerea taxelor, ridicarea restricţiilor pentru schimbul valutar, creşterea TVA de la 8 la 15%, cu scopul de a obţine în economie câştiguri din taxele pe consum mai degrabă decât din venituri. De asemenea, a optat pentru închiderea acelor ramuri ale industriei care aduceau pierderi Marii Britanii.
Numai că toate aceste schimbări au dus, într-o primă fază, la un şomaj care în 1982 a ajuns la nivelul său cel mai ridicat – peste trei milioane de oameni – de la criza din anii ’30. Iar alte câteva milioane au ajuns să trăiască din ajutoare sociale. A fost un moment în care Guvernul Thatcher şi mai ales baroneasa au devenit extrem de nepopulari. Atunci a fost şi momentul în care a obţinut renumele de “Doamna de fier”, fiind numită pentru prima dată astfel de un jurnalist rus, conform wikipedia.org. De altfel, titlul i s-a datorat încăpăţânării sale în a impune reforma în ţară, dar mai ales interacţiunilor cu liderii internaţionali, în special cu blocul sovietic şi Comunitatea Europeană. De la aceştia din urmă a obţinut o uriaşă scădere a contribuţiei britanice la bugetul comunitar.
Războiul care a salvat-o
“Când argentinienii au invadat Insulele Falkland, în 1982, mulţi au crezut că britanicii nu vor vrea şi nici nu vor putea organiza o operaţiune prin care să recâştige aceste mici teritorii din sudul Atlanticului. Dar nu la fel gândea şi Margaret Thatcher, care a transformat acest moment în punctul definitoriu al guvernării sale”, scriu cei de la The Telegraph. Nemulţumită că agenţii britanici nu au reuşit să prevadă atacul argentinian, politiciana a fost şi mai hotărâtă să ia insulele înapoi. O forţă de intervenţie a Marinei Regale a fost trimisă în Atlantic în câteva zile şi, după numai aproximativ şase săptămâni de război, Insulele Falkland au fost recuperate de la argentinieni. Iar conflictul cu aceştia i-a servit perfect lui Margaret Thatcher: într-un moment greu pentru economia britanică, această victorie a unit aproape întreaga ţară, scriu jurnaliştii britanici. “Când conflictul din Atlantic a început, doamna Thatcher încă se lupta cu efectele restructurărilor economice şi era extrem de nepopulară în rândul electoratului. La sfârşitul războiului, ea a devenit eroină pentru mulţi, iar victoria la următoarele alegeri a fost asigurată”, arată cotidianul britanic.
Economia britanică, de la declin la succes
În cel de-al doilea mandat al său, în care a avut o susţinere majoritară în Camera Comunelor, Margaret Thatcher a impus reforme şi mai radicale. Unul dintre momentele cele mai importante a fost înfrângerea puternicului Sindicat Naţional al Minerilor, care a organizat o grevă de un an, între 1984-1985. Acesta a fost momentul în care prim-ministrul a renunţat la ceea ce considera a fi una dintre cele mai negative moşteniri ale sistemului socialist, industria naţionalizată. A urmat o serie de privatizări importante – în domeniul gazelor, electricităţii, cărbunelui, telecomunicaţiilor şi liniilor aeriene. A creat astfel o naţiune de acţionari şi a adus venituri suplimentare la bugetul naţional, ceea ce a permis încă o reducere a taxelor în 1988.
Până la finalul celui de-al doilea mandat al “Doamnei de fier” economia britanică a fost transformată şi a devenit una dintre cel mai puternice din Occident.
Nu a putut stăpâni Armata Republicană Irlandeză
În ciuda acestor succese pe plan economic, Margaret Thatcher s-a confruntat cu probleme la nivel politic. Anii ’80 şi mandatele “Doamnei de fier” au fost marcaţi de o campanie sângeroasă a Armatei Republicane Irlandeze. La doar patru luni după ce a venit la putere baroneasa, naţionaliştii irlandezi l-au ucis pe lordul Mountbatten. În 1984, au aruncat în aer Grand Hotel din Brighton, unde Margaret Thatcher era cazată pentru conferinţa Partidului Conservator. De asemenea, prim-ministrul a încheiat un controversat tratat anglo-irlandez, în 1985, care a dat unele drepturi republicanilor nord-irlandezi şi care a fost condamnat de unioniştii britanici. Oricum, atacurile IRA au continuat tot deceniul, iar printre victime a fost inclusiv un prieten apropiat al “Doamnei de fier”, membru al Parlamentului, ucis în 1990.
A contribuit la căderea blocului sovietic
Când a obţinut cel de-al treilea mandat, în iunie 1987, Margaret Thatcher îşi câştigase deja renumele internaţional, fiind cea care a mijlocit relaţia dintre preşedintele american Ronald Reagan şi liderul sovietic Mihail Gorbaciov. Jurnaliştii britanici scriu că Thatcher a jucat un rol important în a-l determina pe Gorbaciov să aplice reforme şi să accepte o atitudine mai moderată faţă de statel-satelit ale blocului sovietic. “Ceea ce a dus la căderea Zidului Berlinului, în 1989, şi la căderea altor regimuri din blocul sovietic în următorii doi ani”, potrivit The Telegraph.
Dar succesele obţinute la nivel internaţional nu au mai avut importanţă în ţară, pentru că tot mai multe persoane, inclusiv din propriul partid, au considerat că a guvernat suficient – nici un alt prim-ministru al secolului trecut nu mai rezistase în fruntea guvernului trei mandate consecutive.
Prin urmare, Margaret Thatcher şi-a încheiat cariera în fruntea Marii Britanii în 1990.
Biografie. „Hoţul de lapte“ şi începuturile carierei politice a lui Margaret Thatcher
Margaret Thatcher s-a născut pe 13 octombrie 1925 în Grantham, Lincolnshire. A fost fiica unui consilier local, Alfred Roberts, care a avut o influenţă imensă asupra vieţii ei şi asupra politicilor pe care le-a susţinut. „Ei bine, datorez în mare măsură totul tatălui meu. El m-a convins să cred în lucrurile în care cred”, mărturisea fostul premier britanic.
Margaret Thatcher a studiat ştiinţele naturale la Somerville College, Oxford. După absolvirea studiilor, s-a mutat în Colchester, unde a lucrat într-o companie de materiale plastice şi s-a implicat în organizaţia locală a Partidului Conservator.
La doar doi ani după ce şi-a terminat studiile, Thatcher a candidat fără succes din partea conservatorilor pentru un scaun de parlamentar, în timpul alegerilor din 1950. În 1952, viitoarea “Doamnă de fier” a început să studieze dreptul şi s-a calificat ca avocat pledant. Abia în 1959 a câştigat un loc în Camera Comunelor, în circumscripţia Finchley din Londra. După alegerile generale din 1970, Margaret Thatcher a fost numită secretar de stat pentru Educaţie. Cinci ani mai târziu, în 1975, Thatcher a câştigat conducerea partidului, candidând împotriva fostului prim-ministru Edward Heath.
În 1952, politiciana s-a căsătorit cu un om de afaceri divorţat, Denis Thatcher, iar doi ani mai târziu i-a născut pe gemenii Marc şi Carol.
Când Ted Heaeth a ajuns la putere, în 1970, Thatcher a ocupat funcţia de ministru al Educaţiei. Încă de atunci au început să se vadă viitoarele tendinţe reformatoare ale acesteia. Primele măsuri luate au fost menite să diminueze cheltuielile bugetare în cadrul cabinetului său.
Apoi a decis retragerea programului de distribuire gratuită a laptelui în şcoli pentru elevii care aveau între 7 şi 11 ani, măsură care i-a adus multe critici din partea mass-media, care a poreclit-o „Margaret Thatcher, hoţul de lapte”. Mai târziu, fostul prim-ministru nota: „Am învăţat o lecţie valoroasă. Am suportat maximum de ură politică pentru un minimum de beneficii politice”.
A desfiinţat sute de aşa-numite şcoli de gramatică – un model medieval de educaţie, axat pe studierea limbilor, în special latina – şi a continuat programul educaţiei comprehensive, care pune accentul pe studiul artelor şi ştiinţelor, început de predecesorul ei laburist, Tony Crosland.
Prim-ministru şi scriitoare
Margaret Thatcher a publicat, după ieşirea din prim planul politicii, două volume de memorii. Primul, “Anii de pe Downing Street” (Downing Street este adresa cabinetului prim-ministrului britanic), a apărut în 1993 şi a acoperit perioada cât a fost prim-ministru. Al doilea volum, “Drumul spre putere”, din 1995, a abordat viaţa sa anterioară debutului celei mai lungi guvernări britanice din secolul al XX-lea. De asemenea, a publicat, în 2002, o lucrare despre relaţiile internaţionale.
