Inecul este un un accident frecvent, mai ales pentru persoanele care nu stiu sa inoate si cand torentii de apa sunt puternici in caz de inundatii, fiind definit ca o patrundere a unei cantitati de lichid in caile respiratorii. Inecul este considerat a treia cauza de mortalitate prin accidente la adult. Circumstantele accidentului (ora la care s-a produs inecul, durata imersiei, natura apei poluate sau nu) se iau in calcul in precizarea diagnosticului. Exista trei situatii clinice: ¥ pacient constient, care prezinta tuse, jena respiratorie ¥ pacient cu tulburari de constienta, care prezinta agitatie, insuficienta respiratorie acuta si cianoza (colorarea in albastru a tegumentelor) ¥ stare de moarte aparenta, inecatul fiind in fibrilatie ventriculara sau asistolie.
Ce trebuie facut: ¥ dezobstructie oro-faringiana ¥ oxigeno-terapie pe masa ¥ dezbracarea, uscarea si protectia termica a pacientului ¥ transportul inecatului la cea mai apropiata unitate spitaliceasca. Se vor efectua: perfuzii cu Ringer lactat, introducerea unei sonde gastrice, evacuarea continutului gastric (apa inghitita), sondajul vezical nu este indicat. A se investiga si corecta o eventuala hipoglicemie. Exista si inec cu “plamani uscati”, care se explica printr-un spasm faringian persistent. Transportul unui pacient constient cu salvarea la spital se va face in pozitie laterala de siguranta. Se va evita oprirea prematura a reanimarii deoarece hipotermia, care se instaleaza in proportie de 90% la inecati, joaca un mare rol protector chiar in transportul bolnavului la spital.
