Criza financiară declanşată în anul 2008 a afectat grav sectorul de construcţii din România, cât şi din UE. Valoarea producţiei în sectorul de construcţii în România în anul 2012 a scăzut faţă de 2008 de la 15,3 la 3,73 miliarde euro, numărul de personal a scăzut şi el şi chiar productivitatea muncii.
Tendinţele de revenire la o situaţie de creştere economică au fost frânate de declanşarea crizei datoriilor suverane din statele din zona euro şi impunerea unor programe de austeritate în multe state membre ale Uniunii Europene.
Implementarea măsurilor de austeritate în întreaga Europă şi implicit şi în România s-a făcut simţită prin reducerea semnificativă a portofoliului de proiecte finanţate atât de la bugetul de stat, cât şi cele finanţate din surse private, pe cale de consecinţă mii de societăţi au intrat în stare de insolvenţă sau faliment.
Starea gravă în care se află sectorul de construcţii, precum şi absenţa unei strategii guvernamentale asumată politic în materie de investiţii publice a determinat ca asociaţii patronale şi profesionale din sectorul de construcţii, în primul rând Asociaţia Producătorilor de Materiale pentru Construcţii (APMCR), precum şi asociaţia patronală ARACO, să elaboreze şi să convină un set de măsuri preconizat a stopa declinul industriei de construcţii din România, precum şi relansarea acesteia.
Deşi toate măsurile propuse ni se par importante, totuşi, în lipsa spaţiului, am făcut o selecţie a celor mai urgente în opinia noastră:
– Elaborarea şi adoptarea prin act normativ a unui Program naţional de consolidare a structurilor înalte (coşuri de fum, turnuri de racier, castele de apă, silozuri).
– Promovarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic în procesele de achiziţie publică şi respingerea ofertelor anormal de mici.
– Elaborarea unui program coerent de construcţii de locuinţe ANL + fonduri pentru „Prima Casă“ la costuri cu dobânzile în lei comparabile cu cele în euro.
– Un program pe 3-4 ani de reabilitare termică a locuinţelor, cu asigurarea finanţării.
– Proiectele de infrastructură care nu se adresează unor nevoi clare şi nu generează suficiente beneficii să fie excluse de la finanţare.
