Incet, dar sigur, viitoarea mare coalitie de la Berlin se indreapta spre finalul negocierilor de pana acum. Timpul ii preseaza pe conservatorii si social-democratii germani care au convenit ca pana la sfarsitul acestei saptamani documentele acordului coalitiei sa fie elaborate, semnate si parafate. Asadar, saptamana in curs reprezinta „ora adevarului” pentru echipa cancelarului desemnat, Angela Merkel, si pentru cea a presedintelui de asemenea abia desemnat al social-democratilor, Matthias Platzeck. Pana ieri, partenerii de coalitie au reusit sa cada de acord asupra reformei statului federal (dedicata descentralizarii) precum si asupra aspectelor cheie din domeniile politicii interne, externe (negocierile de aderare a Turciei la UE vor fi continuate, dar cu „final deschis”!), apararii si agriculturii. Raman insa deschise importantele capitole finante-buget, sanatate, asigurari sociale, piata muncii si mediu-energie nucleara. Dat fiind ca orice reforma sau masura adoptata spre implementare necesita, din nefericire, si finantarea adecvata, putem conchide ca intregul acord, inclusiv punctele considerate rezolvate, este tot de ordinul lui „daca”, din moment ce inca nu s-a stabilit cum anume vor fi astupate imensele gauri bugetare sau care ar fi masurile ce se impun pentru redresarea economiei nationale.
Din punctul de vedere al crestin-democratilor si al social-democratilor, vestile bune sunt doua la numar: Primul motiv de fericire este acela ca negocierile au decurs si decurg intr-o atmosfera neasteptat de buna. Cine nu crede, este poftit sa tina cont de „scaparea” conservatorului Markus Soder, care declara de curand ca relatia dintre Uniune si „tovarasi” este cel putin la fel de buna ca cea dintre crestin-democrati si fratii crestin-sociali. De acestia din urma se leaga si a doua veste buna – bucuria de fi scapat de liderul CSU, Edmund Stoiber, este unanima in randurile celor doua tabere. Bavarezul care a impiedicat-o saptamani intregi pe Angela Merkel sa elaboreze din timp schema guvernamentala pentru ca Herr Stoiber nu se putea decide daca vrea in guvern sau nu, a renuntat in final sa mai vina la Berlin in calitate de viitor ministru al Economiei. Nu este pentru prima oara cand dificilul politician fuge de raspundere, iar motivul invocat – ca nu ar putea guverna fara social-democratul Muntefering – a sunat pueril pana si in urechile celor mai fideli sustinatori. Ca si cum lipsa de caracter si de consecventa politica n-ar fi suficiente, Stoiber a dat in weekend fuga la Roma, la „Papa Bene”, caruia i s-a plans (textual!) ca „pur si simplu nu poate cu aia!” Aia este… doamna Merkel, lidera principalei formatiuni conservatoare din Uniunea de care apartine, prin traditie, si CSU!
Nu se stie ce i-a raspuns Suveranul Pontif (de asemenea bavarez) politicianului de la Munchen, dar ne temem ca nici iertarea papala nu-i va mai indupleca pe crestin-sociali, cuprinsi de o maxima indignare la adresa lui Stoiber. Politicianul a pus singur capat lungii sale cariere, fiind total improbabil ca el sa mai fie desemnat candidat pentru un alt mandat in fruntea landului Bavaria. Pe cand coalitia va fi, in curand, una a prezentului, soarta lui Stoiber va ajunge mai degraba conjugata… la trecut.
