23.6 C
București
sâmbătă, 13 iulie 2024
AcasăSpecialCinematograful est-european Incearca sa tina pasul cu vremurile

Cinematograful est-european Incearca sa tina pasul cu vremurile

» "Logodnicii din America" de Nicolae Margineanu si "Korowód" de Jerzy Stuhr trateaza despre cei care au colaborat cu fosta politie politica.
» Nici unul dintre cele doua filme iesite aproape concomitent nu reuseste sa decorticheze compromisul  sau sa fie o cronica rotunda si convingatoare a realitatii de azi fata cu trecut.
» Dificultatea filmelor realizate azi pe tema colaborarii cu fosta politie politica se datoreaza poate faptului ca felul in care ne raportam in general  la trecut e confuz.

Filmele din tarile fostului bloc comunist dezvolta adesea teme asemanatoare, semn ca procesul de recuperare morala si istorica a perioadei anterioare e in linii mari acelasi. Este cazul a doua filme foarte recente, unul romanesc, altul polonez, care se ocupa de problematica celor care au colaborat inainte de 1989 cu politia politica. "Logodnicii din America", de Nicolae Margineanu, realizat dupa scenariul criticului de film Eva Sarbu, reda momentul dramatic al reglarii conturilor cu trecutul, in cadrul unei intalniri intre vechi prieteni, dintre care unul, o femeie, va trebui sa-si dezvaluie secretul colaborarii cu Securitatea. Un week-end e suficient pentru ca stewardesa ramasa in SUA pentru ca nu a vrut ca colaboreze cu Securitatea sa afle ca prietena ei cea mai buna era informatoare si ca i-a furat logodnicul, iar fostul logodnic sa descopere ca fiul fostei logodnice este de fapt fiul lui. Adevarul e greu de suportat, iar scoaterea lui la lumina nu poate duce la calm decat trecand printr-un sacrificiu uman. Interpret principal, Marcel Iures spune ca "filmul vorbeste despre interesul pe care ar trebui sa il avem pentru tot ce s-a intamplat inainte de ‘89, despre dorinta de a pune intrebari a tuturor, nu numai a generatiilor sacrificate, care au transmis cat au putut", filmul fiind "pur si simplu o felie din ce se intampla inauntrul unor oameni."
"Korowód"/"Twists of Fate", realizat de cunoscutul actor (convertit din 1994 la regie) Jerzy Stuhr, prefera sa puna mai mult accent pe paralela dintre generatii si pe optiunile afective si morale ale eroului student, dar pastreaza ca nod gordian al tuturor povestilor gestul unui barbat care in trecut a fabricat dosarul rivalului in amor pentru a-i fura iubita. Coplesit nu atat de remuscari cat de pericolul ca procesul lustratiei, la zi in Polonia, sa-i distruga casnicia si viata cladita pe minciuna, barbatul prefera sa-si insceneze o presupusa moarte. "Am vrut sa arat cat de dificil e sa te joci cu trecutul si in ce fel distrugerea ne poate duce la ceea ce numim revelatia adevarului", spunea Jerzy Stuhr, care este si autorul scenariului.
In ambele filme, politicul si eroticul sunt de nedespartit, compromisul jocului politic avand un substrat afectiv. Nici unul dintre filme nu are suficienta forta, din pacate, sa provoace miscari de placi tectonice interioare ori exterioare, nici unul  nu atinge spectatorul in cute intime (mai ales pe cel care a facut asemenea compromisuri), ambele filme pastrand totusi beneficiul subiectului de actualitate care, poate, prin simpla enuntare, e capabil sa se inscrie in curentul vremii. De unde oare dificultatea (cu putine exceptii) a cinematografului postcomunist de a surprinde in oglinda problematica prezentului confruntat cu trecutul? De ce, in ciuda interesului pentru aceste subiecte, cinematograful este in urma realitatii?
Am (re)vazut recent cateva documentare realizate de Krzysztof Kieslowski intre anii ‘60 si ‘80 (ale caror personaje erau oameni obisnuiti) si am descoperit in ele – ca si in lungmetrajele cineastului – mult mai mult adevar din acea perioada, mult mai multa inteligenta si profunzime decat in multe filme care dupa caderea cortinei de fier s-au raportat la comunism. Desi realizate chiar sub sabia cenzurii, ele prindeau mult mai fin taisul compromisului si drama pionilor nevinovati, macinati in interiorul angrenajului pe care-l slujeau. Unul dintre ele, "Curriculum Vitae" (1975), infatisa sedinta prin care un biet om, exclus din  partid pentru ca n-a fost suficient de vigilent (nu si-a parat colegii), incearca sa-si pledeze cauza. Cunoscutul  "Din punctul de vedere al unui portar de noapte" (1977) e portretul unui alt fel de personaj, anonimul care a sustinut regimul, un om care isi ia mult prea in serios misiunea, ajungand sa-i vaneze pe cei care pescuiesc fara permis ori sa apostrofeze cuplurile din parc. (Un cineast mult mai tanar a realizat recent un alt documentar cu acelasi personaj, interesat sa vada daca omul si-a schimbat  idealurile o data cu vremurile. Surpriza e ca nu.) Bine, am mai putea vorbi si de multipremiatul film german "Dar Leben der Anderen" (2006) de Florian Henckel von Donnersmarck, in care angajatul STASI (interpretat de regretatul Ulrich Mühe) traversa un proces de recuperare morala. Ar fi un exemplu pozitiv, cu atat mai impresionant cu cat viata protagonistului precedase uluitor de bine scenariul tradarii partenerului de viata. Filmul nu pune decat la final, insa, o rama inspre prezent, fiind in cea mai mare parte o privire dinlauntrul epocii.
Cele doua filme noi, cel al lui Nicolae Margineanu si Jerzy Stuhr, mi se pare, prin comparatie, ca arunca priviri spre un trecut blurat. "Din punctul de vedere" al oamenilor de azi, comunismul si Securitatea par indepartate si vagi. Cei care au colaborat sunt niste personaje negative tipice si nereale, care se refugiaza in alcool sau fug la tara, in colibe de lemn. Sunt ca niste spectre poate si pentru ca noi suntem azi in  continuare  in "no man‘s land", o "zona" in care si lustratia, si intelegerea sunt pe cat de categorice pe atat de echivoce.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă