Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) este perceput ca potenţial concurent şi inamic nu doar de către liderii Opoziţiei, ci şi de oamenii propriei sale tabere politice, care nu văd cu ochi buni ascensiunea sa bruscă, girată de un preşedinte care are neapărată nevoie de un colac de salvare.
Preluarea unui guvern nevoit să gestioneze o criză economică profundă, proteste de stradă pe termen lung şi o campanie electorală complicată pare o sarcină imposibilă şi extrem de riscantă. Mihai Răzvan Ungureanu şi-a asumat-o probabil nu doar din loialitate faţă de preşedinte, ci şi cu scopul de a intra în politica mare folosindu-se de această scurtătură, care dacă nu duce în prăpastie poate duce în vârful piramidei de putere. Ambiţioşi de toate culorile se tem de acest potenţial al premierului desemnat, iar în spatele lor clienţi politici cu simpatii pro-moscovite, băieţi deştepţi care-au fluierat în biserică şi capitalişti care vin din frigul comunist, chivernisiţi pe banii securităţii strâng rândurile şi-ar vrea să-l blocheze pe MRU la porţile guvernului.
Primii care au tremurat de furie şi indignare la auzul nominalizării şefului spionajului românesc pentru fotoliul de premier au fost cei doi aliaţi sub drapelul liberal, Dan Voiculescu şi Crin Antonescu. Primul, fondator al Antenelor tv, care-şi trage seva din Crescent, una dintre firmele prin care Securitatea învârtea banii în afara ţării, iar cel de-al doilea candidatul la prezidenţialele din 2014. Cei doi sunt nervoşi din motive diferite: Dan Voiculescu fiindcă se teme de răzbunarea sistemului, care ştie cine este şi ce-a făcut cu banii Securităţii şi Crin Antonescu pentru că se vede deja invins de noul premier. Temerile lor sunt fără temei deocamdată, fiindcă înainte de toate MRU are de înfruntat deşertul crizei, nemulţumirea străzii şi aritmetica urnelor. Logica acestui cuplu enervat are legătură cu Serviciul de Informaţii Externe pe care l-a condus MRU şi care nu-şi doreşte un eşec pentru noul premier. În plus liderul liberal este invidios de apariţia şefului spionilor pe firmament, fiindcă acesta este tot ceea ce el nu poate fi. În vreme ce Antonescu şi-a perfecţionat retorica, jocul de poker şi şi-a transformat accesele isterice în discursuri parlamentare, Ungureanu şi-a proiectat două cariere paralele, una diplomatică şi alta universitară pe care acum le converteşte în politică la nivel înalt.
Enervarea lui Crin Antonescu, fără limite şi fără argumente, l-a inclus pe Mihai Răzvan Ungureanu la categoria nedeterminată clar: “bolşevici sau nazişti”. Ieşirea liderului liberalilor ar putea să ascundă şi altceva în afara geloziei şi incapacităţii sale de reacţie inteligentă în faţa mutării adversarului. În orice caz cu această ocazie furia lui Antonescu a scos la iveală un politician care nu se poate controla, şi care nu ştie să se stăpânească.
Nici Victor Ponta nu are motive de bucurie cu noul premier mai cu seamă că şi liderul PSD îşi doreşte să candideze la prezidenţialele din 2014, chiar dacă deocamdată se joacă de-a USL. Mai temperat şi cu mutări pe termen mai lung, Ponta visează la Cotroceni la fel ca şi Antonescu, dar spre deosebire acesta are în spate un partid mai puternic şi mai bine organizat. MRU este pentru cei doi lideri ai USL un competitor serios, care a ajuns în fruntea bucatelor cu mai puţine eforturi şi care trebuie placat înainte de a deveni cu adevărat periculos.
MRU este, însă, privit chiorâş mai ales de tinerele speranţe din PDL, deşi nici baronii nu-l înghit cu uşurinţă, bucurându-se totuşi că va da cu capul de pragul de sus al guvernării într-o perioadă în care nici politicieni mai experimentaţi nu s-ar aventura.
Un întreg sistem cu interese difuze, care pot creşte, la limita ilicitului, prin conexiuni cu lumea nestandardizată din Est l-ar vrea pe MRU în afara acestui montaj politic, grupări din afară, care cunosc legăturile externe ale premierului desemnat, dar şi personaje cu ramificaţii greu de identificat se tem de o nouă schimbare care să bulverseze lumea aşezată a clientelei şi afacerilor de stat.
