Sambata seara s-au acordat la Berlin Premiile Academiei Europene de Film pe anul 2005. A 18-a editie a consacrat succesul filmului austriac „Cache” de Michael Haneke, dupa premiile de la Cannes.
Acesta a primit cinci premii – filmul european al anului, premiile pentru cel mai bun regizor, cel mai bun actor si cel mai bun monteur, precum si Premiul FIPRESCI. I-a urmat, dupa numarul de premii, filmul german (o dezamagire pentru mine) „Sophie Scholl – The Final Days” de Marc Rothemund, care a primit trei premii – pentru cea mai buna actrita si, respectiv, doua premii Jameson People pentru regie si cea mai buna actrita. Nominalizat la doua categorii, regizor si scenariu, filmul lui Cristi Puiu „Moartea domnului Lazarescu” n-a primit din pacate nimic. („Variety” deplangea faptul ca n-a fost nominalizat pentru filmul european al anului.) La categoria cel mai bun regizor a fost preferat consacratul Haneke, iar la scenariu, unde era mai de asteptat ca Puiu sa castige (fie si drept compensatie pentru regie), a pierdut in fata lui „Paradise Now”, coproductie (premiata chiar la Berlinala) cu apasata nota politica – povestea unor kamikaze palestinieni, povestita din punctul lor de vedere, dar cu vaga tenta pacifista. Fiind singura nominalizare a acestui film la unul dintre premii, era de asteptat sa castige. De altfel, discutiile ar putea continua. Wim Wenders a avut cu nefericitul „Don't Come Knocking” patru nominalizari, desi e presedintele Academiei Europene de Film, iar filmul lui poate fi considerat un film american (a fost filmat in SUA, cu actori americani, povestea se petrece tot in America). Din acest an sistemul de vot s-a democratizat, ceea ce a facut ca tarile cu cei mai multi membri in Academie sa poata introduce un film national direct in selectie.
In orice caz, la aceasta a 18-a editie n-a mai existat un film care sa rupa gura targului si sa ia cele mai multe premii. Un „Vorbeste cu ea” sau un „Amelie”, cum scria si revista americana „Variety”. A fost o editie cu doua premii noi – pentru scenografie si montaj – si o editie cu un nou sistem de vot pentru cei 1600 de membri ai Academiei. O editie care, pe langa premiile ei (contestabile), a parut sa se concentreze mai mult pe latura digestiva. Ceremonia a fost inchipuita ca o mare cina. O masa a fost instalata pe scena, cel care tinea premiile era imbracat in chelner, insusi Wenders taia salamul inainte de ceremonie si fiecare personalitate care inmana un premiu intra in scena, ca la praznic, cu cate un platou in mana. Prezentat de gazda Heino Ferch ca un „expert in omleta”, Wim Wenders a facut o gluma nefericita spunand ca omleta ar putea fi o metafora pentru Academia Europeana de Film. Fiecare sectiune premiata a avut o introducere legata de domeniul culinar. De pilda, despre scurtmetraje s-a spus ca sunt aperitivul unui lungmetraj. Daniel Auteuil nu s-a prezentat sa-si ia premiul din pricina unei grave probleme familiale. Printre cei care au inmanat premii s-au numarat Sandrine Bonnaire, Hanna Schygulla, Nikita Mihalkov, Brenda Blethyn, Johanna der Steege. Cel mai emotionant moment a fost cel in care Sir Sean Connery a fost premiat pentru intreaga cariera. Cel care i-a inmanat statueta a fost Jean-Jacques Annaud, care l-a condus in „Numele trandafirului”. Regizorul francez si-a adus aminte cum filmau la Roma pe un frig cumplit, iar el il rasese pe Connery in cap si-l lasase descult. „A dat vina pe vreme, a dat vina pe calugarii care la vremea lor umblau desculti, dar nici macar o data n-a dat vina pe mine, cum ar fi fost normal”, a spus Annaud despre delicatul sau prieten. Cu o caldura sincera, Sean Connery (emotionat, desi n-o arata, de indelungatele aplauze) a povestit ca la o proiectie-test din SUA publicul remarca lipsa dintilor figurantilor („nu e o critica la adresa SUA”), dar in acelasi timp ne-a reamintit ca in SUA „Numele trandafirului” a fost un dezastru, cu 2 milioane de dolari incasari. O paralela cu SUA a facut si „bucatarul-sef” Wenders, cand a spus ca de fapt cartofii prajiti vin din Belgia, iar cuvantul hamburger, ei bine, a ce suna? Majoratul Premiilor Academiei de Film a fost sarbatorit printr-o mare petrecere. La ea a fost invitata si Romania, dar, ca mic copil, ea a stat la o masuta.
Premiile
– Filmul european al anului – „Cache” de Michael Haneke (Austria)
– Cel mai bun regizor – Michael Haneke („Cache”)
– Cel mai bun scenariu – Hany Abu-Assad& Bero Beyer („Paradise Now” de Hany Abu-Assad
– Cea mai buna actrita – Julia Jentsch („Sophie Scholl –
The Last Days”)
– Cel mai bun actor – Daniel Auteuil („Cache”)
– Cea mai buna imagine – Franz Lustig („Don't Come Knocking” de Wim Wenders)
– Cel mai bun scenograf – Aline Bonetto („Un long dimanche de fiancailles” de Jean-Pierre Jeunet)
– Cel mai bun monteur – Michael Hudecek&Nadine Muse („Cache”)
– Cel mai bun compozitor – Rupert Gregson-Williams & Andrea Guerra („Hotel Rwanda” de Terry George)
– Premiul UIP pentru scurtmetraj – „Undressing My Mother”
de Ken Wardrop (Irlanda)
– Premiul Fassbinder pentru revelatia anului – „Anklaget”/ „Accused” de Jacob Thuesen (Danemarca)
– Premiul FIPRESCI – „Cache” de Michael Haneke
– Premiul Screen International pentru un film noneuropean – „Good Night and Good Luck” de George Clooney
– Premii pentru intreaga activitate – Sir Sean Connery si Maurice Jarre
– Premiile The Jameson People's Choice (ale publicului): cel mai bun regizor – Marc Rothemund („Sophie Scholl – The Final Days”), cea mai buna actrita – Julia Jentsch („Sophie Scholl – „The Final Days”), cel mai bun actor – Orlando Bloom („Kingdom of Heaven”)
