Cel mai vechi traseu feroviar din ţara noastră aniversează 160 de ani. Acesta a fost construit între Oraviţa şi Baziaş, iar prima garnitură a pornit la drum pe 20 august 1854. La început a susţinut exporturile de cărbune spre Europa occidentală, dar a atras şi mulţi turişti, pentru că străbătea un peisaj unic. Declinul acestei linii ferate a început odată cu ridicare hidrocentralei de la Porţile de Fier, informează TVR.
Linia de cale ferată, Oraviţa-Baziaş, înconjoară Munţii Semenic, traversează Valea Jiului, urcă aproape de Reşiţa şi coboară spre Anina. La jumătate secolului al XIX-lea, când a fost construită, pe primul loc au fost raţiunile economice: era nevoie de cărbunele de la Anina care să fie trimis pe Dunăre spre Europa Occidentală.
Construcţia liniei ferate a durat patru ani şi a fost una dntre cele mai mari realizări tehnice din domeniu.
„Linia carbunelui" a fost circulată în primii doi ani doar de trenuri de marfă, dar apoi au fost introduse şi curse pentru călători.
Peste alţi 9 ani, linia a fost extinsă până la Anina, prima cale ferată montană de pe teritoriul actual al României. În scurt timp, pentru ţările riverane Dunării, această linie de tren a devenit obiectiv strategic.
Odată cu împărţirea Banatului după primul război mondial, circulaţia trenurilor a fost suspendată, apoi a devenit subiect de dipută între Stalin şi Tito. Lucrurile s-au schimbat radical când a apărut hidrocentrala de la Porţile de Fier.
Astăzi, se mai circulă doar pe linia Oraviţa-Iam. 27 de kilometri pe care merg trei trenuri regionale. Cea mai mare parte a liniei între Baziaş şi graniţa cu Serbia a fost inundată de Dunăre, după construirea barajului Porţile de Fier.
