Aparent, intre eliminarea lui Zidane in finala Campionatului Mondial si atribuirea titlului de cel mai bun jucator al turneului nu exista nici o legatura. Pentru gestul sau incalificabil, Zidane a primit sanctiunea maxima, cartonasul rosu. Pedeapsa care urmeaza – nu este cazul lui Zidane, care si-a anuntat retragerea definitiva – nu mai este legata de cel care a condus jocul, forurile abilitate urmand sa decida. Zidane a primit, absolut meritat, titlul de cel mai bun jucator al turneului. Daca FIFA nu i-ar fi atribuit aceasta distinctie probabil ca in jurul cazului „Zidane” nu s-ar fi creat atata valva. E adevarat ca in vartejul creat in jurul capitanului nationalei Frantei pot fi puse la socoteala si notorietatea de care se bucura jucatorul pe plan mondial, si „fisa neagra” cu sanctiunile primite de-a lungul intregii sale cariere, destul de curata, in incercarea de a cauta motivatii care sa explice gestul sau. Intr-o astfel de situatie, in mod obisnuit, indiferent daca e vorba de o finala de un turneu mondial, de un meci de campionat, de Liga Campionilor sau de un amical, principalul vinovat ramane jucatorul care a produs infractiunea, care isi primeste sanctiunea si orice scuza ramane fara acoperire. Francezii cauta sa gaseasca motive care sa justifice teribila lovitura de cap cu care Zidane l-a culcat la pamant pe Materazzi. Zizou isi cere scuze in fata milioanelor de copii care l-au privit, dar nu regreta. Zidane, partial, poate are dreptate, dar nimic nu-i dadea dreptul sa reactioneze in acest mod. Fotbalul nu este un joc de domnisoare, nu se foloseste pe gazon un limbaj academic, incidentele si schimbul de „amabilitati” pe parcursul unui meci sunt nenumarate. Poate FIFA se gandeste, plecand de la acest incident, ca si injuraturile sau insultele cu caracter rasist intre jucatori sa fie sanctionate la fel de aspru ca un fault dur care aduce eliminarea. Altfel, se poate ajunge la situatii in care sa vedem capete in gura aplicate adversarului, picioare rupte, insotite de explicatia: „M-a injurat de mama”. Modul in care este tratat cazul „Zidane”, cu scuze din partea celui vinovat, dar fara regrete, poate duce la un precedent periculos pentru fotbal. Zidane a fost un model si ar fi groaznic ca gestul lui din finala CM sa fie folosit ca exemplu si justificari pentru acte de violenta pe gazon.
