Acum, ca marile tensiuni din jurul comunitatii romanesti in Italia, presupusa xenofobie italiana, s-au linistit, cred ca este timpul pentru cateva opinii la rece.
Problemele de fond, de ordin public, raman si trebuie rezolvate prin masuri concertate pe cat posibil intre cele doua tari, dar, in lipsa altor evenimente traumatizante pentru opinia publica fie romana, fie italiana, mi se pare ca este cazul sa exploatam oportunitatile.
Un flux de mai mult de un milion de cetateni apartinand unei unice (sau perceputa astfel) comunitati intr-o alta tara este un eveniment epocal in orice societate, de aceea este evident ca sunt generate tensiuni acolo unde concentrarea este majora. In mod special pentru ca un asemenea flux nu a fost in nici un fel reglementat si nu au fost prevazute mecanisme sociale, administrative si judiciare de protectie ale comunitatilor locale, pe de o parte, si de integrare a noi comunitati, pe de alta parte. Mi se pare normal sa te intrebi unde au fost autoritatile publice italiene in acesti ani, cand fenomenul era intr-o gestatie evidenta.
Astfel, marea majoritate a comunitatilor romanesti in Italia sunt impulsionate de aceleasi motive ale comunitatii migratoare italiene a anilor ‘50 si ‘60 in Germania, Belgia sau cine stie unde. Erau si acelea momente puternice de restructurare a societatii italiene si a economiei italiene de dupa razboi. Erau si in acea perioada, in care marile bogatii erau acumulate, unde noua clasa medie incepea sa se formeze, unde in timpul rapidei dezvoltarii economice multe reguli erau incalcate si unde, evident, incepea sa se creeze o noua clasa de cetateni in dificultate, prin dezvoltarea economica si sociala rapida si incerta.
Mi se pare ca in paralel, cel putin la aceste aspecte, este evident cu societatea postdecembrista din Romania. In concluzie, puteam invata din istorie.
Khalil Gibran sustinea ca "istoria se repeta doar pentru cei care nu o cunosc". Aceasta fraza nu demonstreaza atat repetitia istoriei, ci si faptul ca lipsa de cunostinte asupra evenimentelor trecute duce la repetarea acelorasi greseli in prezent. De ce l-am deranjat pe Gibran? Deoarece o prietena draga, diplomata si femeie de o mare cultura, m-a facut sa observ ca romanii si italieni sunt atat de asemanatori incat au si defectele comune.
Asemenea defecte se ridica cateodata la rangul de principii: voi mentiona doar doua: in primul rand, tendinta de a actiona, chiar si eficace, se spune, doar sub presiuni imediate si contingente. In al doilea rand, capacitatea de a produce legi articulate, perfecte din punct de vedere tehnic, dar in practica dificil de aplicat deoarece au fost alese fara o consultare preventiva a societatii civile.
Piata muncii, dar si alte sectoare sunt exemple.
Ma gandeam saptamana trecuta, la un seminar Aspen, asupra rigiditatii pietei muncii si asupra codului sau. Un cunoscut lider de sindicat imi sublinia ca, din principiu, un asemenea cod nu este aplicat in mod general si, in plus, adaug eu, gradul de sindicalizare in Romania este relativ scazut. Daca ma gandesc bine, avea dreptate, dar este vorba de aplicarea celui de-al doilea principiu. As prefera sa am o piata cu reglementarii care ii garanteaza flexibilitatea si ca o asemenea reglementare sa fie aplicata omogen. Situatia in Romania pe piata de munca este ca aplicarea gen "blana de leopard" a unui cod rigid, creeaza dezavantaje competitive nejustificate unora si dezavantaje nemeritate altora. Acesta implica si confuzii la forta de munca si aici ma refer la problema emigrarii.
Alternanta de situatii in care piata de munca este protejata in mod indiferent de dinamica cererii si a productiei, de situatii chiar de exploatare si, subliniez, un element-cheie pentru a intelege motivul, intr-o economie in puternica dezvoltare, multi muncitori continua sa emigreze pentru a se regasi de multe ori, in strainatate, in situatii, si acestea, de protectie si siguranta scazute.
In timp ce le este cunoscut tuturor ca muncitorii agricoli si edilitari romani din Italia desfasoara un rol fundamental in aceste industrii, este un gap de mai mult de 300.000 de muncitori edilitari anuali in Romania. Locuri de munca exista, dar este cautat in alte locuri unde conditiile (sau perceptia asupra conditiilor) sunt mai bune.
Concluzionez astfel aceasta nota rezumand punctele-cheie:
Problemele de politie raman la fel. Cu cat se infrunta bilateral si fara a inflacara pietele (italiene si romanesti), cu atat mai bine.
Fluxurile migratoare sunt gestionate cu caldura si organizare, dar mai ales pentru dezvoltarea economica interna.
Dezvoltarea depinde, in mare parte, de capacitatea de adaptare flexibila la dinamica de piata globala.
Aplicarea eficienta de legislatii pentru dezvoltarea intreprinderii creste oportunitatea de munca si reduce fluxurile migratoare in timp. z
Roberto Musneci este vicepresedinte la Fundatia ASPEN, Romania
