In anul Carol I Eparhia Dunarii de Jos sarbatoreste un secol de la asezarea pietrei fundationale a Catedralei Episcopale. Semnificatia acestei ctitorii la gurile Dunarii este atat spirituala, cat si istorica, intrucat ea marcheaza deodata independenta de stat a Romaniei, revenirea Dobrogei la patria-mama, 18 secole de la venirea romanilor in Dacia si 40 de ani de rodnica domnie a regelui Carol I.
Ceremoniile duhovnicesti organizate in 17 octombrie a.c. marcheaza si implinirea unui deceniu de la primirea moastelor Sfantului Apostol Andrei la Galati, oras patronat de Intaiul Apostol al Domnului si increstinatorul romanilor. Cea mai importanta biserica ortodoxa din Episcopia Dunarii de Jos, catedrala cu hramul Sf. Apostol Andrei si Sf. Ierarh Nicolae, a implinit in primavara acestui an un secol de la fondarea ei. La 27 aprilie 1906, episcopul Pimen Georgescu al Dunarii de Jos (1902-1909) aseza piatra fundamentala a maretei catedrale, in prezenta printului Ferdinand I, a principesei Maria si a notabilitatilor, clerului si credinciosilor din Galati. Realizata dupa planurile arhitectilor Petre Antonescu si Stefan Burcu, impodobita cu pictura de Costin Petrescu, catedrala galateana a fost tarnosita de episcopul Nifon Niculescu al Dunarii de Jos (1909-1921), la 6 august 1917, pe vremea primului razboi mondial. O data cu instalarea Prea Sfintitului Casian ca arhiereu-vicar si apoi, din 1994, ca episcop titular al Episcopiei Dunarii de Jos, a inceput lucrarea de consolidare si reparare a catedralei. La 17 octombrie 2006 Catedrala Episcopala din Galati va fi resfintita de un impresionant sobor de ierarhi, in cadrul unei mari ceremonii care va marca cei 100 de ani de la fondarea monumentalei biserici. Intre zidurile ei poarta un mesaj stravechi, de la Sfantul Apostol Andrei si de la romani, spre a arata fericita simbioza etnoreligioasa a romanilor. Elementele arhitecturale, sinteza intre stilul moldovenesc si muntenesc, marturisesc vocatia regiunii Dunarea de Jos de a sluji unitatea neamului, peste toate momentele si evenimentele istoriei noastre atat de zbuciumate.
