Dupฤ un lobbyst fฤrฤ scrupule ลi fฤrฤ un dram de inteligenลฃฤ, România livreazฤ la cheie Parlamentului European ลi un eurodeputat proaspฤt trimis în judecatฤ pentru cฤ a ameninลฃat, agresat ลi înjurat.
Aลadar, la nici o lunฤ de la cazul Adrian Severin, viaลฃa publicฤ româneascฤ îลi aduce contribuลฃia la îmbogฤลฃirea experienลฃei europene comune cu un caz încฤ ลi mai burlesc, cel al lui Vadim Tudor.
Sunt, în ambele situaลฃii, chestiuni de fond intens dezbฤtute în ultima perioadฤ, ลi nu am de gând sฤ le reiau ลi eu aici.
Pun însฤ o altฤ problemฤ: cum ne-o percepe oare ลi ce va înลฃelege occidentalul mijlociu, odatฤ familiarizat cu isprฤvile lui Severin ลi Vadim, aceste douฤ VIP-uri politice nฤscute din pฤrinลฃi incerลฃi, în bezna dintre finele lui decembrie ’89 ลi începutul lui ianuarie ’90?
Vorbesc de percepลฃia occidentalului mijlociu, pentru cฤ pe el îl vâneazฤ Elena Udrea cu spoturi de sute de mii ลi milioane de euro pentru a-l atrage într-un concediu idilic în România, cu promisiunea cฤ doar aici va gฤsi izvorul nesecat al cinstei, omeniei, blândeลฃii ลi ospitalitฤลฃii.