Cu putin timp in urma aparea in paginile ziarului nostru un articol intitulat „Satul romanesc nu e in Europa”, in care se facea o scurta radiografie a problemelor cu care se confrunta taranul roman. Am prezentat atunci, printre altele, cazul disperat al unei femei din comuna Naipu, judetul Giurgiu, care nu avea nici o sursa de venit. Popa Steliana, de 44 de ani, locuia cu cei cinci copii intr-un bordei pe jumatate cazut unde intr-o camaruta se aflau doua paturi, o soba si o masa.
Prin peretii coscoviti intrau ploaia si vantul, dar si dusmanii cei mai de temut erau sobolanii, care puteau musca copiii in timpul somnului. De opt ani vaduva Steliana si copiii sai munceau cu ziua pe la oamenii din sat si mai primeau din cand in cand ajutor de la primarul comunei care, dupa cum ne-a marturisit, face tot ce ii sta in putinta, dar nu poate sa starpeasca plaga numita saracie. Pentru aceasta familie nu mai exista nici o speranta pana cand, impresionati, cativa studenti, ce fac parte din organizatia Amicus, au demarat un proiect ambitios ce prevedea construirea unei case pentru Steliana si copiii sai. In urma unui anunt umanitar, la construirea casei au venit sa ajute si voluntari, tineri care nu au putut ramane indiferenti la necazul celor sase suflete. Fara televiziuni si reclame, plini de modestie, dar dornici sa schimbe in bine fata lumii, tinerii s-au apucat de lucru. Organizati in echipe de 4-5 persoane, muncind de dimineata si pana seara, ei au reusit sa ridice o casa cu trei camere si dependinte. „Mai avem mult de lucru, dar nu suntem singuri, am primit ajutor si din partea primariei, dar si a oamenilor din sat, chiar si cei mici ne ajuta cu ce pot. Speram ca pana la toamna sa terminam casa, sa facem gardul si o fantana”, ne spune Bogdan, unul dintre studenti.
„Nu speram ca viata noastra sa se mai schimbe si nu am cuvinte sa multumesc celor care m-au ajutat, chiar daca pe unii nici nu i-am vazut. Dupa atatia ani am inceput sa sper si sa nu-mi mai doresc moartea”, ne marturiseste Steliana cu ochii plini de lacrimi.
Acesti tineri minunati au redat unei familii dorinta de a trai si speranta intr-o viata mai buna.