Polemica se amplifică în jurul responsabilităţii comandantului pachebotului eşuat în apele Toscanei vineri seară, al cărui naufragiu a provocat cel puţin 11 decese. El este arestat la domiciliu şi acuzat de omucideri multiple şi de abandonarea navei înaintea pasagerilor.
Justiţia italiană a decis marţi arestarea la domiciliu a lui Francesco Schettino, comandantului pachebotului Costa Concordia, care fusese închis după naufragiul navei, vineri seară, la ordinul procurorului şef din Grosseto, de teama că ar putea fugi. Audiat trei ore de un judecător, el a dat explicaţii în special în ce priveşte întârzierea lansării alarmei după coliziunea cu stâncile din apropierea insulei Giglio şi faptul că nu se afla la bord în timpul evacuării pasagerilor. El a declarat că atunci când nava s-a înclinat la 60-70 de grade şi-a dat vesta de salvare unui pasager, a fost împins şi „a alunecat” într-o barcă de salvare. Numai că, în şalupa cu pricina mai „alunecaseră” şi secundul grec, Dimitri Christidis şi al treilea ofiţer, Silvia Coronica.
Parchetul a cerut menţinerea lui în detenţie, având în vedere că acuzaţiile împotriva acestuia – descris de martori ca fiind „prea exuberant şi imprudent” în seara accidentului – sunt zdrobitoare. Judecătoarea care a decis eliberarea căpitanului din închisoare şi arestarea la domiciliu a constatat însă „grave indicii de vinovăţie”, subliniind că în realitate el nu a dorit să revină la bord în timpul evacuării pasagerilor. Prezenţa la bord a altor ofiţeri şi membri ai echipajului care s-au străduit să evacueze turiştii dezminte declaraţiile comandantului privind imposibilitatea de a conduce şi gestiona procedura de urgenţă. De asemenea, a estimat că Schettino nu a făcut „nici o tentativă serioasă” de a reveni la bord sau măcar în apropierea navei după ce o părăsise în plină evacuare şi, odată coborât, a rămas ore întregi pe recif privind operaţiunile de salvare.
Dezertor şi mincinos
Înregistrarea uneia dintre convorbirile căpitanului Concordiei cu căpitănia portului Livorno în momentul catastrofei este incriminantă. Pe un ton stins şi ezitant, el şi-a făcut interlocutorul să creadă că este la bord, deşi părăsise deja nava, apoi a refuzat să urce din nou pe vas. „Urcă la bord, fiu de căţea” i-a ordonat la un moment dat Gregorio De Falco de la Căpitănie, exasperat şi scandalizat de refuzul repetat al căpitanului de a urca la bord pentru a coordona evacuarea. Fraza, preluată pe internet, a făcut ocolul lumii iar un glumeţ a făcut deja un tricou pe care scrie „urcă la bord,cazzo!”. Comandantul este acuzat că a întârziat ordonarea evacuării, provocând o „minirevoltă” a echipajului, care a demarat operaţiunile de evacuare fără ca Schettino să decreteze formal „abandonarea navei”, iar propria companie îl acuză că a deviat traiectoria pachebotului şi a efectuat manevre neautorizate.
Manevră sinucigaşă?
Misterul accidentului pachebotului Costa Concordia, eşuat lângă insula toscană Giglio, începe să se risipească. Situată în Marea Tireniană, insula este înconjurată de reciful Punta Gabbianara, ale cărui roci ascuţite au sfâşiat coca uriaşului de oţel, la bordul căruia se aflau peste 4.200 de pasageri. Cum a ajuns nava la 150 m de insulă? Francesco Schettino a decis deturnarea pachebotului pentru a „saluta” locuitorii insulei, locul de naştere al unui membru al echipajului. Pentru această manevră pe care a efectuat-o singur, a debranşat sistemul de navigaţie automată şi toate alarmele care l-ar fi informat de prezenţa stâncilor. El a minţit paza de coastă, invocând o simplă pană electrică. A întârziat inexplicabil lansarea semnalului SOS şi ordinul de evacuare a navei, pierzând timp preţios înainte de înclinarea vasului şi scoţând din uz toate şalupele situate pe flancul tribord. Numai revolta unui grup de ofiţeri care a început evacuarea a evitat ca bilanţul victimelor să nu fie mai grav. Potrivit unor surse apropiate anchetei, Schettino va fi supus analizelor pentru a se verifica dacă a consumat stupefiante sau alte substanţe toxice în noaptea naufragiului.
Potrivit Corriere della Sera, Schettino este considerat „omul cel mai detestat” de italieni iar Repubblica revine cu alte detalii potrivit cărora căpitanul a fost printre primii care au părăsit nava, ordinul de evacuare fiind dat de alt ofiţer. Operaţiunea a început la ora 22.58, la 76 de minute după accident. Membrii echipajului arată că dacă acest ordin ar fi fost dat în primele 40 de minute toată lumea ar fi putut fi salvată în bune condiţii. „Am fi putut ajunge cu toţii la ţărm fără să ne udăm la picioare”. Dar, pe măsură ce creştea înclinarea navei, panica a pus stăpânire pe pasagerii care încercau să fugă într-un haos total.
Căutarea supravieţuitorilor
La locul naufragiului, echipele de salvare şi scafandrii, care au accelerat căutările disperate pentru găsirea dispăruţilor – al căror număr este estimat la 29 – au descoperit cinci noi trupuri, bilanţul fiind de 11 victime. Specialiştii estimează ca improbabilă găsirea de supravieţuitori în epava invadată de apele glaciale.
100 de ani de la tragedia Titanicului
Cazul Costa Concordia aminteşte cel mai celebru naufragiu, cel al Titanicului. Ironia face ca, în seara accidentului, într-unul din restaurantele navei să fie difuzată muzica filmului care a redat tragedia Titanicului, survenită în urmă cu 100 de ani. Ca şi atunci, evacuarea Costa Concordia s-a derulat în mod catastrofic, dar comparaţia nu se opreşte aici şi asemănările sunt frapante. Înclinarea punţii, coca străpunsă, timpul anormal de lung dintre coliziune şi evacuare, panica, bărcile de salvare intrate sub apă, etc. Ambele transportau la bord echivalentul unei mici localităţi, circa 2.200 pasageri pentru Titanic şi 4.231 pentru Concordia. Titanicul era la vremea lui cel mai mare vas construit în Anglia, Concordia este cea mai mare navă construită în Italia. Ambele au cunoscut un destin fatal în urma unei coliziuni, Titanicul – cu un iceberg, Concordia – cu un recif. Desigur că numărul victimelor nu este comparabil. Dacă accidentul din Marea Tireniană a costat viaţa a şapte persoane, în 1912 au fost 1.500 de dispăruţi.
