Când m-am culcat, ploua. Când m-am trezit, ploua. Ca, de altfel, în toate zilele din urmă (cinci? Şase? Cine le mai ţine numărul?). Situaţia începe să mă enerveze. Mediul ăsta apos le prinde bine seminţelor puse la-ncolţit, dar oamenii au pielea uscată şi, în afara unor momente alese voluntar (băile de mulţime, de pildă), aşa vor să şi rămână.
Probabil aş fi fost morocănos de dimineaţă, dacă nu aş fi citit două ştiri care mi-au readus zâmbetul pe buze.
Prima îmi spune că Ministerul Sănătăţii intenţionează să cumpere 3.6 milioane de prezervative, a căror lungime minimă să fie de 16 cm, iar maxima de 19. Pe care, apoi, să le distribuie gratuit. Românilor- despre care statisticile afirmă că ar avea un penis mediu de 12.73 cm.
Bun, să zicem că te duci la spital să te lecuieşti de durerea de cap, iar medicul, pe lângă aspirină, îţi pune-n buzunar şi o cutie de prezervative- făcându-ţi cu ochiul, ştrengăreşte. Vii acasă, liniştit cu capul şi pus pe fapte mari. Eşti bucuros- de când Boc a tăiat salariile, nu ţi-ai mai permis şi tu un prezervativ nou, te dai tot cu ăla vechi, pe care-l speli şi-l usuci pe calorifer, lângă şosete (a ajuns atât de flendurit, că chiar te gândeai să-l dai la reşapat).
Te duci în baie, apoi ieşi de acolo şi nevastă-ta nu-şi poate stăvili râsul: arăţi ca Mutulică, piticul ăla care umbla cu un fes cu trei numere mai mari. Tu porţi 12 la penis, iar prezervativul e de 19. Un sfert din el e pleoştit, atârnă-n aer ca o o floare ofilită. Ruşinat, dai fuga în baie şi tai cu mare grijă un sfert din prezervativ- după ce, în prealabil, l-ai dat jos. Îl pui la loc, dar simţi că ai tăiat prea mult- te strânge. Îl scoţi, nervos, dai cu el la gunoi şi probezi altul. Acum, şi dacă prezervativul era de 12, tot îţi venea mare- se ştie ce efect au nervii şi apa rece asupra penisului! Mori de necaz. Ieşi din baie gândindu-te să-i propui nevestei o plimbare- parcă s-a mai înseninat afară, nu vrei să luăm puţin aer?! Nevasta, între timp, adormise. Iei toate prezervativele, le umpli cu apă şi ieşi pe balcon. În timp ce tragi cu nesaţ o ţigară, le arunci în capul trecătorilor. Aceştia nici nu mai tresar- după atâta ploaie, prea puţin mai contează dacă e livrată sub formă de picături, sau concentrată în ceva care arată ca o şosetă uleioasă.
Mă gândesc dacă nu e vorba decât de o simplă neatenţie: Ministerul a comandat, pentru perioada verii, prezervative de iarnă. Se ştie că iarna trebuie să porţi ghete cu un număr mai mare. Dacă la prezervative o fi la fel? Poate că, pe ger, trebuie să tragi pe sub prezervativ şi o şosetă flauşată, sau un ciorap de lână. Deci e bine să fie un pic mai mare, să permită. Şi voi, care râdeaţi de Ministerul Românesc!
A doua ştire aiuritoare vine, cum nu, din Justiţie. Conform Mediafax, o judecătoare a pus pe liber doi traficanţi de droguri de mare risc, pe care procurorii voiau să-i împodobească cu brăţări de inox. Motivul invocat de judecătoare? Pe scurt, cam aşa:
„Nu mai puţin important este de menţionat că încă din cele mai vechi timpuri cânepa a fost o plantă tradiţionalã a românilor obţinându-se producţii record pe teritoriul ţării . Relansarea acestei vechi tradiţii combină în prezent tehnologia modernã cu vasta experienţă dobânditã în în trecut începând de la cercetare, culturã, industrializare şi până la comercializare”.
Dom’le, dacă judecătoarea zice că înainte se obţineau producţii record la cânepă, acuma de ce n-am putea să repetăm performanţa? Ce, suntem mai puturoşi decât străbunii noştri? Probabil că, atunci când om face şi noi vreo şase mii de kile de sămânţă la hectar, nimeni n-o să mai vrea să cumpere canabis la colţul străzii. Te duci la ţară, iei câteva baniţe şi revii la oraş, pregătit pentru un an întreg. Să vezi atunci veselie. Păi ce, o să-i mai reproşeze cineva lui Boc că n-a terminat Autostrada Soarelui nici în 2015? Ei, aş!
Staţi, că n-aţi aflat totul. Doamna judecătoare, grădinăreasă pasionată în timpul ei liber, ne mai dă o veste bună: cânepa, ca şi aspirina, e bună la orice. Citez: „nimic nu se aruncă, totul e valorificat, iar produsele obţinute sunt folosite de la fabricarea banalei funii până la industria cosmetică auto”. Vasăzică, dacă eşti cânepar, nu-ţi mai trebuie funie. Nici măcar săpun- după cum vedeţi, cânepa se pretează şi pentru industria cosmetică.
Dar vestea cu adevărat bună de-abia de-acum urmează: „cultivarea poate fi făcută în condiţii bune în toată ţara, iar terenul devine în anul următor propice cultivării cerealelor deoarece cânepa ucide buruienile”. Vasăzică o puteţi planta şi-n Rădăuţi, dar şi-n Caracal, la o adică! Asta da sentinţă întemeiată, domle! Şi exhaustivă- dna judecătoare nu numai că-ţi spune la ce e bună cânepa, dar şi unde poate fi cultivată! Poftim? Aţi vrea să ştiţi distanţa între plante şi distanţa între rânduri? Ehe, asta la următorul proces!
