» Bataie intre autoritati si cetateni, intre "rechinii imobiliari" si locuitori, intre soferi si pietoni, intre oameni, pe strada. La asta se reduce spatiul public din Bucuresti. Iar lupta e una inegala si, de multe ori, ilegala.
» Asta s-a discutat luni la Institutul Cultural Roman intre arhitectul-sef al Capitalei, scriitori, alti arhitecti, reprezentanti ai societatii civile, un consilier de la Ministerul Culturii si un public care trecea de la hohote de ras la consternare.
In ultimii 20 de ani s-a sarit de la o dictatura a spatiului public la una a spatiului privat. Asta e premisa de la care s-a pornit intr-o conferinta care trebuia sa spuna ce-i de facut cu Bucurestiul. Insa, asa cum a remarcat profesorul si scriitorul Caius Dobrescu, discutia a ajuns sa semene chiar cu acel spatiu public disfunctional: "autoritatea" se declara interesata, dar adauga ca nu poate sa faca nimic, fiecare vorbeste cu insufletire, dar ocolind subiectul discutiei, putinele voci pertinente sunt acoperite de un cor de "claxoane", iar la final publicul arata ca dupa o plimbare prin centru intr-o dupa-amiaza caniculara. Bine ati venit in Capitala!
Primaria e "preocupata", dar nu da bani
Gheorghe Patrascu, arhitectul-sef al Capitalei, spune ca primaria e preocupata de spatiul public, dar nu prea are bani pentru el. Concret, ce va face in sensul recastigarii spatiului public va fi sa "provoace" trei-patru mici proiecte care nu au nevoie de o finantare (prea mare), in ideea ca acestea vor declansa si alte proiecte. Insa, comenteaza cei din public, acest gen de proiecte facute de arhitecti tineri exista deja de ani buni si castiga premii in competitii, fara sa primeasca acea minima finantare. Iar primaria pare sa aiba destui bani pentru proiecte mari de infrastructura, adica pentru spatii de tranzit, dar nu e preocupata de spatiul public, prin care oamenii sa poata trece cu mai putin de 50km/h. Iar atunci cand vrea sa recupereze din spatiul public, spune Nicusor Dan, presedintele Asociatiei Salvati Bucurestiul, autoritatea "o da in manelizare, asa cum a facut de cateva ori primarul nostru general".
"Nu avem nimic bun de asteptat din partea autoritatilor publice"
Petru Guran, consilier in Ministerul Culturii, explica timp de 15 minute ca nu are nimic de spus. Pe final insa apreciaza ca, in problema spatiului public, totul "depinde de inima functionarului", iar "inima functionarului depinde de partidul care l-a pus acolo si de interesele grupului care l-a mentinut". Concluzia lui, ca reprezentant al unei autoritati publice, a fost ca "nu avem nimic bun de asteptat din partea autoritatilor publice". Cei doi oficiali nu au spus, practic, nimic despre spatiul public, a remarcat istoricul de arta Carmen Popescu. Suprinzator, scriitorii au avut un discurs mai coerent, interventiile lor fiind aplaudate.
Spatiul public e solidaritate
Ion Manolescu, scriitor si conferentiar la Facultatea de Litere, spune ca spatiul public e ceva care ne modeleaza, un spatiu afectiv, iar incalcarea lui e o trauma: "Daca intimitatea lui e tulburata in mod egoist, simt nevoia sa reactionez". Caius Dobrescu, scriitor si profesor la universitatile din Bucuresti si Brasov, duce ideea mai departe: el spune ca spatiul public e relatia dintre cetateni si exprima vointa lor de a fi impreuna. Iar aceasta solidaritate nu exista in Bucuresti, cu o populatie eterogena pe care dezvoltarea haotica din ultimii ani a scindat-o si mai mult. Deci, explica el, pentru a aduce schimbari, trebuie ca oamenii sa inteleaga si sa fie de acord.
Spatiul public e tensiune
Insa, continua Dobrescu, spatiul public e si un spatiu al tensiunii intre oameni si valori, intre modernizare si traditie. E un spatiu al reflectiei asupra acestei diversitati, iar ce rezulta ar trebui sa fie un echilibru. Nicusor Dan povesteste ca, la dezbaterea despre Dambovita Center, o domnisoara a spus, surprinsa: "Dar unde sa socializam, unde sa vedem un film, daca nu la mall?". Dialogul trebuie sa creeze, deci, si o schimbare a mentalitatilor.
Spatiul public e bataie
Tensiunea lasa loc de negociere. Bucurestiul insa e ca un camp de batalie. Arhitectul Dan Marin spune ca se distruge ce e vechi in numele modernizarii, in timp ce reactiunea spune ca tot ce e vechi e bun, iar ce e nou e prost. Ion Manolescu spune: "Am crezut in 1989 ca lucrurile au ramas in stadiul de experiment monstruos. In 20 de ani, Ceausescu s-a multiplicat in forma unor politicieni, cu sprijinul unor arhitecti si urbanisti care ocolesc legea". Nicusor Dan aduce in discutie rechinii: "Spatiile verzi dintre blocuri sunt vanate de rechinii imobiliari. Sunt grupuri de locuitori care angajeaza avocati, fac sesizari, petitii si apeluri la lege. E o lupta pe viata si pe moarte". Alte lupte se vad, foarte concret, in fiecare zi pe strazi, pe trotuare.
Ce-i de facut?
Ce e de facut, de vreme ce toti sunt de acord ca autoritatile nu vor face mai nimic? Trebuie educat publicul sa se implice, spune antropologul Alex Balasescu. "De ce se privatizeaza spatiul? Pentru ca oamenii nu il revendica, iar atunci cineva il confisca." Ion Manolescu spune ca intelectualii si iubitorii Bucurestiului trebuie sa se manifeste public cat mai des: "Cei care vin in Bucuresti si nu au o legatura afectiva il trateaza ca pe un obiect comercial".
Insa momentan, din acest punct de vedere, spatiul public din Bucuresti e aproape inexistent. Iar, in cuvintele lui Caius Dobrescu, "lipsa spatiului public e lipsa de interes pentru ratiune".
