Cand abordeaza problema pensiilor, Uniunea Europeana recomanda un set de principii de baza care ar trebui respectate de statele membre.
In primul rand, sistemul de pensii trebuie sa asigure beneficiarilor un venit adecvat si sigur, dar care sa nu afecteze stabilitatea bugetara sau sa reprezinte o povara excesiva asupra generatiilor viitoare sau asupra pietei muncii.
Totodata, sistemul de pensii are nevoie de increderea cetatenilor in viitorul lor pe termen lung Ð incredere care este potential subminata de dubiile legate de capacitatea sistemului de a face fata imbatranirii demografice preconizate.
In 2007, Romania va intra in Uniunea Europeana fara a respecta nici unul dintre aceste principii de baza. Pensionarul roman nu are parte de venituri adecvate, finantarea sistemului pare a fi subreda, gata in orice moment sa intre in colaps. De asemenea, in Romania se vorbeste tot mai mult despre faptul ca sustenabilitatea sistemului este fragila, in conditiile in care, de ani buni, numarul contribuabililor este mai mic decat cel al pensionarilor. Studiul de fata, realizat de Suzana Dobre, director executiv al SAR, isi propune sa deschida o dezbatere despre sustenabilitatea sistemului public romanesc de pensii in pragul aderarii la Uniunea Europeana.
In prezent toata lumea este de acord ca la inceputul anilor '90 economia romaneasca avea probleme intrinseci grave si ca necesitatea restructurarii a fost imperativa. Dar aceasta realitate nu a fost intotdeauna perceputa astfel, daca ne reamintim sloganul "noi nu ne vindem tara” pe atunci foarte popular. La inceputul anilor '90, Guvernului roman ii lipseau atat viziunea, cat si vointa pentru o adevarata schimbare. Ca urmare, a amanat reformele si toate costurile mentinerii artificiale in viata a unor structuri complet disfunctionale au fost transferate catre sistemul de pensii. Pensionarea anticipata era cuvantul de ordine. Intre 1990-1996 numarul pensionarilor a crescut cu 46% si tendinta ascendenta a continuat tot deceniul. In paralel, numarul angajatilor a scazut continuu. S-a pornit in 1990 cu un raport de dependenta pensionar/angajat de 0.42, similar cu majoritatea statelor europene1. Zece ani mai tarziu, raportul de dependenta era de trei ori mai mare, adica fiecare angajat sustinea 1.32 pensionari. Rezultatul – un dezechilibru total in sistemul de pensii, a carui rezolvare va lua decenii.
In 2000 au fost adoptate noi legi referitoare la pensii, incercandu-se limitarea pensionarii anticipate. Pragul de pensionare a fost ridicat treptat urmand sa ajunga intr-o perioada de 13 ani la 60 de ani pentru femei si la 65 de ani pentru barbati. êi perioada de contributie a fost modificata treptat. Perioada minima de contributie a crescut de la 10 la 15 ani, in timp ce perioada totala de contributie a ajuns la 30 de ani pentru femei si 35 pentru barbati, cu 5 ani mai mult decat inainte. Rezultatul acestor reforme a fost temperarea cresterii numarului de pensionari. Din 2001 numarul pensionarilor a crescut mult mai lent, cu o rata anuala mai mica de 1%, ajungand chiar la 0.31% in 2005, fata 4-5% inainte. Cu toate acestea, raportul de dependenta pensionari-contribuabili ramane critic.
In ciuda reformei, politica neinspirata de pensionare anticipata din anii '90 genereaza inca si va continua mult timp sa produca efecte negative asupra sistemului de pensii si in general asupra economiei. Sistemul public este de tip „Pay-as-You-Go”, adica pensiile actualilor pensionari sunt platite din contributiile actualilor angajati. Nu este usoar sa mentii un echilibru financiar intr-o situatie atat de fragila in care numarul beneficiarilor este atat de mare in timp ce contribuabilii sunt atat de putini.
Solutiile sunt limitate si nepopulare, iar guvernul le-a incercat deja pe toate:
Aplicarea unor taxe mai mari asupra contribuabililor (cresterea poverii fiscale)
Scaderea valorii reale a pensiilor
Suplimentarea fondului de pensii cu subventii de la bugetul public
Povara fiscala
Deteriorarea raportului de dependenta este reflectata clar in evolutia contributiilor pentru asigurarile sociale. La inceputul anilor '90, contributia era de 15% din salariul brut, dar incercandu-se obtinerea de noi resurse pentru un sistem de pensii aproape de colaps, procentul contributiei a crescut de trei ori pana in 2001 (vezi tabelul 1). Efectul direct este impovararea economiei deoarece aceste contributii, indiferent daca sunt suportate de angajat sau de angajator, ridica semnificativ costul muncii, ceea ce face Romania mai putin atractiva pentru investitii si incurajeaza dezvoltarea economiei informale.
Valoarea reala a pensiilor
Valoarea reala a pensiilor a scazut in timp. Venitul pensionarilor este mai mic decat in 1990 indiferent de criteriul aplicat. Valoarea medie a pensiei (in termeni reali) este de doar 59.7% fata de 1990, dar mai mare decat minimul de 44.2% atins in 1999 (vezi fig.2).
Desi pensionarii actuali o duc mai bine decat acum cinci ani, ei sunt mai saraci decat la inceputul anilor '90.
Daca luam in calcul si rata de inlocuire, adica raportul dintre pensia medie si salariul mediu, valoarea neta a unei pensii medii a scazut de la 51% din valoarea neta a salariului mediu in 1990, la 33.5% in 2005 (vezi fig.3) si tendinta este in continuare descendenta. Procesul este explicabil deoarece indexarea pensiilor a urmat in principal rata inflatiei in timp ce salariile au crescut mai repede urmand logica pietei cu alte variabile ca productivitatea, evolutia economica generala etc. Indiferent de motive, rezultatul este ca pensionarii au devenit mai saraci comparativ cu restul societatii.
Finantarea fondului de pensii
Cresterea taxelor si descresterea valorii reale a pensiilor nu au fost suficiente. Situatia financiara a schemei de pensii a fost problematica inca din 1990. La mijlocul anilor 90, pensiile au fost separate de bugetul public si au devenit fond de asigurare sociala. Din acest fond au fost facute plati pentru pensiile de asigurare sociala, pentru concediile de maternitate si pentru pensiile agricultorilor. Chiar daca totalul cheltuielilor pentru pensii reprezinta in Romania o parte mai mica din PIB (8%) in comparatie cu media EU25 (12.5%), ele sunt insa prea mari in comparatie cu veniturile fondului. Fondul de pensii (inainte de subventii) a avut deficite inca de la inceput, iar in anumiti ani deficitul a ajuns la peste 400 de milioane euro, adica mai mult de 0.8% din PIB. Singurul an cand fondul a avut un rezultat final pozitiv a fost 2003, an in care a primit o subventie semnificativa de la buget. In 2005, guvernul a transferat la fondul de asigurari de sanatate si la bugetul public costurile concediilor de maternitate, a pensiilor pentru agricultori si a pensiilor pentru incapacitate temporara de munca.
Datele din 2005 indica in continuare existenta unui deficit dar semnificativ mai mic.
Evolutia demografica este nefavorabila pentru o echilibrare naturala a sistemului de pensii in viitor. Din contra, previziunile demografice sunt ingrijoratoare. Estimarile demografice ale ONU# arata ca grupa de varsta de 65+ va reprezenta aproape o cincime (18.9 %) din populatia Romaniei pana in 2030, comparativ cu 10.4% in 1990 si 14.8% in 2005. Adica atunci cand cea mai mare parte a copiilor nascuti in explozia de natalitate provocata de decretul lui Ceausescu vor ajunge la varsta pensionarii, tot atunci generatia semnificativ mai putin numeroasa de copii nascuti dupa 1990 va forma majoritatea contribuabililor pentru pensiile primilor. Deci problema raportului dependentei de varsta3# se va accentua, afectand implicit sistemul de pensii.
Toate aceste elemente arata nevoia urgenta de reforma a sistemului de pensii, pentru ca situatia actuala este precara, iar previziunile sunt pesimiste. Dar ce elemente ale reformei pot fi luate in consideratie mai departe pentru a asigura, pe de o parte, un nivel decent al pensiilor, dar si sustenabilitatea schemei publice?
Cresterea varstei de pensionare, o solutie?
Cresterea varstei de pensionare este considerata o buna practica in toate societatile care se confrunta cu imbatranirea populatiei. Ea actioneaza pozitiv la ambele extremitati: in primul rand creste participarea fortei de munca si in al doilea rand scade numarul noilor pensionari. ILO4# arata cum cresterea varstei de pensionare, combinata cu alte politici pentru forta de munca, poate incetini semnificativ deteriorarea raportului de dependenta de sistem, chiar si in societatile care se confrunta cu o imbatranire rapida. Urmand modelul general, reforma din 2000# a ridicat treptat varsta de pensionare, de la 57 pentru femei si 62 pentru barbati, la 60 respectiv 65 de ani.
La prima vedere se poate spune ca aceste schimbari au fost benefice si ca rezultatele sunt vizibile. Dupa cum s-a vazut mai sus, rata anuala de crestere a numarului pensionarilor a cunoscut un declin pronuntat. Dar verificand si alti indicatori, situatia se dovedeste mai complexa. Teoretic, varsta medie de iesire de pe piata de munca ar fi trebuit sa creasca, dar in realitate a scazut de la la 59.8 ani in 2001 la 59.5 in 20046#. Totodata, rata de angajare pentru muncitorii mai in varsta (55-64 ani) a scazut brusc chiar in 2001-2002 cand legea a inceput sa fie implementata (vezi fig. 5). Este doar o simpla coincidenta? E greu de spus, dar directia nu este cea corecta. Ne indepartam de tinta de 50% pana in 2010 pentru rata de angajare a muncitorilor in varsta, asa cum a fost stabilita de Consiliul European de la Stockholm in martie 2001.
Asta inseamna ca politica de crestere a varstei de pensionare a avut succes intr-un sens – scaderea numarului de noi pensionari, dar nu si in celalalt sens Ð mentinerea activa a fortei de munca in varsta.
O privire detaliata asupra conditiilor legale si a modelelor de pensionare din 2001 ar putea explica o parte a acestor tendinte. Pe langa cresterea oficiala a varstei de pensionare, Legea 19/2000 a oferit cai alternative pentru pensionarea anticipata Ð pensia anticipata, pensia anticipata partial si pensia de invalidiatate Ð conditionata de indeplinirea anumitor criterii.
In perioada 2001-2005 se poate observa ca numarul persoanelor pensionate pentru limita de varsta a scazut treptat, in timp ce numarul persoanelor pensionate inainte de termen a continuat sa creasca, mentinandu-se tendinta existenta anterior reformei din 2000 (vezi fig. 6).
Deteriorarea timpurie a starii de sanatate a populatiei poate avea un impact negativ asupra nivelului de pensionare anticipata. OMS indica un nivel foarte scazut al sperantei de viata sanatoasa (HALE)# in Romania7. In 2002, HALE la nastere era de aproximativ 63 de ani (pentru barbati 61) in timp ce in majoritatea Europei occidentale era de peste 70. Impactul politicii de crestere a varstei de pensionare este probabil mai mare in tarile in care varsta de pensionare este semnificativ mai scazuta decat speranta de viata si decat speranta de viata sanatoasa, in timp ce in Romania eficacitatea ei este mai putin evidenta. Data fiind corelarea acestor doi indicatori cu nivelul dezvoltarii economice si al calitatii vietii, pensionarea anticipata pe motive de sanatate este posibil sa scada pe masura ce dezvoltarea generala si protectia sanatatii vor progresa in Romania.
In concluzie, politica de crestere a varstei de pensionare implementata singura, in ciuda unor efecte pozitive, nu este suficienta pentru a asigura o dezvoltare durabila a sistemului de pensii si pentru a asigura pensionarilor resurse suficiente pentru un trai decent. SAR a sustinut inca de la inceputul reformei pensiilor ca nu este suficienta doar cresterea varstei de pensionare# si ca fara masuri suplimentare situatia va continua sa fie critica. Din pacate argumentele noastre au fost confirmate in timp.
Un nivel decent al pensiilor
Recent, politicieni din tot spectrul politic au sustinut cresterea valorii pensiilor, unii chiar riscand sa avanseze cifre pentru o valoare minima a pensiei. Care sunt insa implicatiile si fezabilitatea unor astfel de propuneri?
Pensiile actualilor pensionari sunt platite din contributiile actualilor contribuabili, astfel ca valoarea pensiei depinde de:
l Procentul din venit brut platit fondului
l Numarul pensionarilor
l Numarul contribuabililor
Vom folosi mai departe aceste trei variabile pentru a analiza daca pot fi crescute pensiile fara a crea noi deficite si ce conditii trebuie satisfacute.
1 Este fondul de pensii capabil sa sustina o crestere a valorii pensiei medii dat fiind numarul actual de contribuabili si de pensionari?
Am folosit cele mai recente cifre prezentate de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei atat pentru numarul mediu de pensionari si contribuabili, cat si pentru venitul mediu brut. Pe baza celor mai recente date apreciem o rata medie de 91% pentru colectarea contributiilor si costuri de administrare de pana la 3% din total.
Calculele arata ca avand in vedere numarul actual de angajati cu venitul mediu brut actual si numarul de pensionari, fondul poate suporta o pensie medie de 303 RON fara sa creeze deficite, in timp ce in prezent pensia medie este de 301 RON. Dat fiind procesul de recalculare a pensiilor care va creste oricum valoarea medie a pensiilor, orice crestere suplimentara va provoca foarte probabil deficite.
2. Ce conditii ar permite o pensie medie de 150 euro?
In acest caz am avut in vedere o pensie medie de 150 euro (echivalentul a 525 RON) folosind aceeasi baza de calcul si o rata de colectare de 91%. Rezultatul arata ca o astfel de crestere ar aduce costuri aditionale semnificative si ca ar fi necesara atragerea de noi resurse. Procentajul din salariul brut alocat pentru fondul de pensii (contributia) este deja mare in comparatie cu alte state din regiune si dat fiind impactul asupra economiei este putin probabil sa asistam la o crestere a acestuia. Numarul pensionarilor este imposibil sa scada semnificativ pe termen scurt si mediu deoarece, dupa cum s-a vazut mai sus, cresterea varstei pentru pensionare si-a atins limitele. De aceea, numarul contribuabililor este singura variabila care ar putea permite o crestere a valorii pensiilor.
Calculele arata ca pentru o pensie medie de 150 EURO, este nevoie de mai mult de 8,000,000 de contribuabili la fondul de pensii, adica o crestere de 85%. Iar daca luam in calcul cifra de 700 RON (aproximativ 200 EURO) vehiculata in mass-media, atunci ar trebui sa fie mai mult de 11 milioane de contribuabili.
In concluzie, cresterea valorii pensiilor trebuie sa se realizeze treptat si numai daca exista o crestere a veniturilor. O conditie pentru realizarea acestui deziderat este ca putinele resurse existente sa nu fie irosite din cauza deficientelor de colectare a contributiilor. Asigurarea unei colectari eficiente este cea mai rapida cale de a aduce mai multi bani la fondul de pensii, desi suplimentul nu va fi foarte consistent. In al doilea rand, deoarece cresterea cuantumului contributiilor nu este nici pe placul angajatilor, nici al angajatorilor, atunci numai o imbunatatire generala a ratei de angajare, precum si scoaterea din zona economiei gri a unui numar mare de locuri de munca vor asigura baza necesara pentru a acoperi costurile pensiilor furnizand venituri suplimentare pentru fondul de pensii si o impartire mai echitabila a poverii fiscale.
1. O impunere mai eficienta a varstei standard de pensionare
Este clar ca in continuare sistemul ofera stimulente pentru pensionarea anticipata, din moment ce un numar crescand de persoane folosesc alternativa schemelor anticipate. Mai mult chiar, sistemul permite posibilitatea de a se abuza de aceste alternative. Recent, mass-media a dezvaluit situatia unor persoane in functii inalte din Ministerul Apararii care s-au pensionat anticipat, dar care s-au reangajat pe aceleasi pozitii ca personal civil. In final, ei au ramas pe aceleasi posturi, diferenta fiind ca la salarii li s-au adaugat si pensiile. Concluzia este ca guvernul trebuie sa elimine sau macar sa diminueze stimulentele pentru pensionare anticipata si sa apere mai eficient sistemul de pensii impotriva abuzurilor.
Guvernul ar trebui sa se concentreze pe impunerea varstei de pensionare existente prin cresterea conditionalitatii pentru pensionarea anticipata si prin stipularea unor penalitati mai severe la calculul pensiilor in cadrul schemelor anticipate. In plus, deschiderea pilonului privat de pensii si incurajarea economisirii individuale permit individului sa aiba un control mai bun asupra retragerii (totale sau partiale) din viata activa profesional fara a incarca schema publica de pensionare.
2. Promovarea unei participari continue si cat mai indelungate la piata muncii
Este important sa se pastreze calitatea si competenta abilitatilor pentru a se asigura posibilitatea de angajare a fortei de munca, mai ales pentru lucratorii in varsta. Romania are acum una dintre cele mai mici rate de participare a lucratorilor la cursurile de instruire si de reciclare, fiind deci necesara o modificare a politicilor in domeniu pentru ca formarea continua sa devina mai degraba norma decat exceptie asa cum este in prezent.
Se poate sustine un model de munca mai flexibil pentru varsta de pensionare a persoanelor a caror capacitate de munca s-a deteriorat partial. Insa initiatorii acestor politici trebuie sa fie atenti atunci cand propun astfel de strategii, deoarece pot produce rezultate opuse. Studiile arata ca un model de munca flexibil pentru persoanele in varsta a dus la cresterea pensionarii anticipate partiale, in timp ce procentul persoanelor pensionate anticipat a ramas neschimbat. Deci persoanele care ar fi lucrat in mod normal cu norma intreaga pana la varsta standard de pensionare, au ocupat aceste locuri de munca cu jumatate de norma. Ar putea insa sa fie oferita si posibilitatea de a continua serviciul cu norma intreaga sau cu jumatate de norma dupa varsta pensionarii pentru persoanele care sunt capabile si dornice sa ramana active.
Aducerea la lumina a unui numar semnificativ de locuri de munca din economia gri influenteaza pozitiv situatia fondului de pensii. Cota unica creeaza astfel beneficii suplimentare deoarece persoanele angajate legal in locurile de munca noi aparute contribuie nu doar la bugetul statului, dar si la bugetul asigurarilor sociale.
3. Facilitarea participarii la piata muncii a persoanelor inactive
Ar trebui facilitata intrarea pe piata de munca a grupurilor care in prezent au o rata mai scazuta de participare. In acest scop este necesara o strategie intersectoriala care sa combine politicile de ocupare cu programe privind educatia, educatia profesionala si formarea continua, cu servicii de ingrijire pentru copii si varstnici, cat si asigurarea unor conditii de munca adaptate necesitatilor. O astfel de strategie ar trebui sa fie bazata pe o evaluare completa a situatiei fiecarui grup cu o abordare participativa. In plus orice alte strategii sectoriale ar trebui sa aiba in vedere efectele pe care le-ar putea crea asupra sistemului de pensii.
In concluzie, dupa 16 ani sistemul de pensii se gaseste intr-o situatie critica cu mai multi pensionari decat contribuabili, cu deficite curente si oferind pensii mici actualilor pensionari in timp ce contributiile angajatilor sunt mari. Toate aceste probleme au fost create in principal de politicile de pensionare timpurie utilizate intensiv in decada precedenta. Iar viitorul va aduce noi provocari pentru ca previziunile demografice sunt pesimiste. Data fiind situatia precara a fondului public de pensii, este foarte putin probabil sa se gaseasca solutii pentru viitorul val de pensionari provenit din baby-boom-ul ceausist in timp ce numarul viitorilor contribuabili se va diminua. Pana acum reforma s-a concentrat pe limitarea pensionarii anticipate, dar succesul este partial si sunt imperios necesare reforme suplimentare pentru o implementare mai eficienta a unei varste de pensionare standard si pentru o crestere a numarului de persoane angajate. Aparitia planurilor de pensii private, desi nu sunt discutate in articol, va permite solutii mai flexibile pentru persoanele aflate la o varsta inaintata. Desi pe termen scurt ele creeaza presiuni financiare aditionale asupra fondului de pensii, pe termen lung ele se vor dovedi avantajoase.
1 Marea Britanie – 0.4, Franta – 0.5, Italia – 0.7 (Bogaart, 2004)
2 World Population Prospects Ð The 2004 Revision Population Database (http://esa.un.org/unpp/)
3 Dependenta de varsta reprezinta raportul dintre populatia varstnica (65+) si cea tinara. Este diferita de dependenta de sistem care reprezinta raportul dintre pensionari si contribuabilii la sistemul de asigurari sociale.
4 ILO (2001) – Social security:Ê Issues, challenges and prospects, Report VI, International Labour Office,ÊGeneva
5 Legea 19/2000
6 Eurostat
7 Speranta de viata sanatoasa (HALE) rezulta din estimarea anilor de viata petrecuti cu boli si dizabilitati care sunt scazuti din speranta de viata.
8 Warning: Risky Social Security Management Early Warning Report 4/2002, Societatea Academica din Romania
Proiectul „Dialoguri europene”Prin proiectul Phare – Fondul Europa, „Dialoguri Europene”, Societatea Academica din Romania (SAR) initiaza si promoveaza in spatiul public dezbateri referitoare la procesul de integrare in UE si la responsabilitatile care revin Romaniei in calitate de membru al Uniunii incepand cu 2007. Scopul proiectului este de a spori gradul de informare si mobilizare a tinerilor ca viitori factori de decizie prin implicarea acestora in dezbaterea publica asupra detaliilor concrete ale integrarii. Din abordarea de pana acum a problematicii integrarii europene a tarii noastre a lipsit cu totul preocuparea pentru identificarea unei oferte specifice, menita sa faca intr-un fel sau altul atractiva integrarea Romaniei in Uniunea Europeana pentru tineri.
Cu sprijinul cotidianului „Romania libera”, SAR propune o serie de opt teme de dezbateri in paginile ziarului, pe subiecte precum Justitia, Invatamantul, reforma politica sau Legea lustratiei.
De asemenea, in perioada ianuarie-iunie 2006, SAR realizeaza o serie de 12 dezbateri publice regionale (Constanta, Cluj, Timisoara si Craiova) pe teme de integrare europeana.
Titlul programului: Fondul Europa – Program de Microproiecte
Editor: Societatea Academica din Romania
Data publicarii: iunie-iulie 2006
Disclaimer: continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene
