„Ne apucăm de apicultură, agricultură şi de acvaristică, că nu mai merge cu datul de bani!”. Cugetarea îi aparţine unui angajat dintr-o bancă importantă din România. Se referea, desigur, la noul regulament al BNR privind creditele pentru populaţie.
Noua ordine a creditelor desfiinţează practic împrumuturile de consum în euro însă lasă neatinse, doar în aparenţă însă, creditele pentru locuinţă. După discuţii cu bancherii comerciali, cu FMI şi cu BCE , BNR „s-a lăsat convinsă” să excludă din ecuaţie creditele de casă. Încă o dată, doar în aparenţă. În plus, pentru a stimula activitatea de creditare, BNR a scăzut ieri dobânda de politică monetară cu nici mai mult nici mai puţin de 0,25%. Un imbold pentru bănci. În aparenţă. Cam acestea sunt, se pare, ultimele noutăţi venite din Strada Doamnei. Să le luăm pe rând.
1) Noul regulament privind creditele pentru populaţie desfiinţează practic împrumuturile de nevoi personale în euro. De ce? Creditele de consum se vor acorda pe maximum 5 ani, solicitantul va trebui să vină cu garanţii de cel puţin 133% din valoarea creditului, băncile vor calcula solvabilitatea la un curs euro/leu cu 35,5% mai mare decât cel din data solicitării creditului.
Dobânda utilizată la calculul solvabilităţii va fi cu 0,6 puncte mai mare decât cea curentă iar veniturile solicitantului cu 6% mai mici decât cele justificate prin documente. Deci, adio credit de nevoi în euro. Nu este neapărat un lucru rău mai ales că aceste împrumuturi s-au dovedit a fi extrem de păguboase pentru bănci(reprezintă peste 75% din totalul restanţelor persoanelor fizice).
2) Noul regulament nu atinge creditele pentru locuinţă. Fals. Chiar dacă criteriile prudenţiale expuse mai sus se aplică doar creditelor de consum, împrumuturile de locuinţă vor fi şi ele afectate. De ce? Noul regulament spune că avansul minim la creditul de casă va fi de 25%. Un calcul simplu arată că, pentru o locuinţă de 60.000 de euro, este nevoie de un avans de 15.000 de euro. De unde banii? Până acum, o bună parte din avans, dacă nu tot, era obţinut prin credite de consum. Acum nu prea se mai poate din motivele expuse mai sus. Deci şi creditele de locuinţă vor deveni tabu pentru o bună parte a potenţialilor doritori.
3) BNR s-a lăsat convinsă de bancheri să excludă creditele de locuinţă din noul regulament. Fals. BNR ştia de la început cum va arăta regulamentul pentru că actul a fost conceput mai ales la recomandarea BCE care intenţionează de mai multă vreme să interzică împrumuturile de nevoi în monedă europeană în ţările care nu au aderat încă la Zona Euro. BCE nu a făcut niciodată referire la împrumuturile imobiliare. Şi nici nu ar fi avut cum să o facă din moment ce băncile din România, de exemplu, nu au resurse pe termen lung în lei. Pentru cine a urmărit cât de cât piaţa în ultimul an nu este deloc o surpriză.
4) BNR a redus dobânda de politică monetară cu 0,25%. Dă BNR un semnal? . Vor scădea dobânzile la creditele în lei? Compensează măsurile luate prin noul regulament?. Între timp patru bănci mari din România au majorat dobânzile la creditele în lei. O vor face şi altele pentru că, în lipsă de clienţi solvabili se vor gândi să meargă pe strategia „puţin dar scump”. În plus, personal nu îmi amintesc cazuri în care mişcările BNR în ceea ce priveşte dobânda să se fi transmis în piaţa din România cu aceeaşi intensitate şi în mai puţin de 3-6 luni. Ori în lumea în care trăim, în şase luni se pot întâmpla multe. Inclusiv să dea faliment Grecia, de exemplu.
În luna octombrie, rezerva valutară a ţării a scăzut cu aproape 1,5 miliarde de euro. Fie că este valabilă varianta BNR potrivit căreia au existat modificări ale fluxurilor de capital înspre şi dinspre România(adică nu au mai intrat în bănci la fel de mulţi bani ca de obicei) fie că au dreptate cei la ING care susţin, ca de obicei, că BNR a utilizat „bomba atomică” adică rezerva valutară pentru a evita deprecierea leului concluzia ar fi aceeaşi. Investitorii, inclusiv băncile, nu privesc cu ochi prea buni viitorul României iar în acest context, pentru a evita un exod al banilor, vom apela, probabil, încă o dată, la principala noastră armă: dobânda mare. Pentru că nu degeaba or ţine străinii peste 8,3 miliarde de euro în băncile din România în depozite pe termen mediu şi lung.
